Intr-adevar, daca imi analizez scurtul trecut observ cu usurinta ca am realizat aproape tot ce mi-am propus. Pastrez o rezerva deoarece mi-am dorit sa fiu aviator. Pe jumatate mi s-a realizat visul. Am parte saptamanal de cel putin patru zboruri cu avionul. Din pacate nu le pilotez eu si nici nu sunt avioane militare de vanatoare. Cred ca a fost o inexactitate din partea mea atunci cand mi-am pus dorinta asta. S-ar putea sa nu fi fost foarte clar.

Daca in ceea ce priveste obiectivele pe termen lung lucrurile stau bine spre foarte bine, atunci cand vorbim de obiective pe termen scurt situatia sta tocmai invers. Aproape fara exceptie am obtinut succese pe care nu mi le-am dorit. Daca vorbim de functii sau de realizari in politica, toate au venit pe fondul dezinteresului meu si a insistentei altora sau ca rezultat al unor conjuncturi foarte ciudate. De aici si impresia cunoscutilor ca sunt foarte norocos. La fel, aproape fara nicio exceptie, ceea ce mi-am dorit foarte mult nu s-a realizat. Ma felicit macar pentru decenta de a nu fi spus cu voce tare ceea ce-mi doream.

Acum urmeaza alegeri pentru conducerea organizatiei PSD Iasi. Sunt intrebat tot mai des daca vreau sa fiu presedintele organizatiei judetene. Avand in vedere logica de mai sus, alegerile urmand sa aiba loc in scurt timp, imi este greu sa gasesc raspunsul corect.

Este o vorba care spune: “Ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca!” – este valabila si pentru mine insa doar pe termen lung.

Pe termen scurt ar fi mai corect : “Ai grija ce nu-ti doresti pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca!”

In sala erau aproximativ 70 de necunoscuti dintre care vreo 30 tineri. Nu ii cunosteam si nu ma cunosteau. Nici nu mai stiu cat trecuse de cand intrasem in partid. Cert este ca nimic nu ma indreptatea sa candidez pentru functia respectiva. Intre noi fie vorba, nici nu prea mi-o doream pentru ca aveam sentimentul ca ma va obliga sa lucrez cu persoane necunoscute, intr-un domeniu inca necunoscut. Cei cativa prieteni pe care-i aveam in partid activau in organizatia judeteana de tineret si m-ar fi tentat sa stau mai mult pe langa ei pana aveam sa inteleg cum functioneaza un partid politic. Atmosfera in sala, poate si din cauza caldurii, era una de moleseala totala. Nimeni nu avea chef de nimic. La prezidiu erau cinci persoane dintre care ii mai tin minte pe Ion Solcanu, Soroceanu si Marius Ostaficiuc.

In timpul in care se faceau listele cu candidati, curios fiind faptul ca nu auzisem pe nimeni anuntandu-si candidatura, s-a dat liber la discursuri. Nu mai tin minte sa fi vorbit alt tanar in afara lui Marius Ostaficiuc, cel care avea sa fie presedintele organizatiei municipale pentru inca un mandat. Profitand de o pauza destul de jenanta cauzata de faptul ca se terminasera vorbitorii si rezultatele intarziau neasteptat de mult, am cerut sa spun si eu cateva vorbe. Macar atat sa fac si eu pentru functia pe care, fara emotii, urma s-o obtin. Pentru ca nu aveam nimic pregatit, am legat discursul meu de o reclama la tigarile KENT care spunea ca “Atitudinea creeaza viitorul”. De aici plecand am dezvoltat subiectul incurajand tinerii sa lupte pentru principiile in care cred asigurandu-i ca pe termen lung doar verticalitatea si atitudinea de invingator pot face diferenta intre victorie si esec. Imi aduc aminte ca nu a fost foarte bine primit mesajul meu. Am pus-o atunci pe faptul ca eram un necunoscut pentru ei.

Au venit intr-un tarziu si rezultatele si, surprinzator sau nu, am obtinut functia de vicepresedinte. Am inteles atunci unde intrasem si cam cum functioneaza lucrurile. Pentru un tanar care reprezentase studentii timp de patru ani in diferite structuri acest mod “democratic” de a alege conducerea unei organizatii de tineret a parut halucinant. Nici macar nu le-am multumit prietenilor pentru ca s-au gandit la mine si mi-au dat o functie. Au urmat apoi ani de lupte dure cu colegii de partid care, fara a se fi incheiat, ne-au adus in situatia de astazi.

Am invatat enorm in acesti sapte ani de politica in cadrul organizatiei PSD Iasi. Am dobandit abilitati si aptitudini de invidiat in lupta cu proprii colegi. Am realizat insa ca, la fel ca mine, mai toti colegii mei si-au dezvoltat exact aceleasi abilitati si am uitat cu totii cum este sa te lupti cu celelalte partide politice. Asa se face ca organizatia noastra este foarte activa in interior dar pare inchisa din exterior. Momentele de alegeri, indiferent de nivel, sunt adevarate turniruri in care fiecare isi testeaza maestria. Atunci cand vine vorba insa de iesit la lupta impotriva celor din PDL sau PNL lucrurile se schimba radical. Este un fenomen ciudat care m-a pus de foarte multe ori pe ganduri. I-am incurajat permanent pe colegii de partid mai tineri sa iasa in emisiuni, in conferinte de presa, sa sustina proiectele partidului astfel incat sa capete experienta si sa fie din ce in ce mai buni si in lupta politica din afara partidului. Pana la urma cred ca vom vedea mai multi tineri in dezbaterile politice. Am incredere in ei pentru ca am ajuns in toti acesti ani sa-i cunosc foarte bine.

Vom trai si vom mai vedea!