Dupa sase campanii electorale in doar trei ani, dupa nenumarate incercari de reformare a partidelor, mai mult declarativ decat faptic, dupa congrese tensionate cu schimbari teatrale de situatie, cu declaratii politice memorabile, cu infranti si invingatori, dupa aliante politice facute si desfacute apoi refacute si iarasi desfacute numai din dragoste pentru Romania, cred ca se pot contura cateva concluzii importante. Astazi ma voi referi doar la frica de democratie.

Se observa foarte usor in toate partidele politice, ce-a lungul si de-a latul clasei politice, de sus in jos si de la stanga la dreapta, o anume ipocrizie atunci cand vine vorba de principiile de functionare democratice. Politicianul roman este un luptator infocat pentru democratie atunci cand aceasta functioneaza in favoarea lui si incearca aproape cu disperare s-o blocheze atunci cand lucrurile nu merg asa cum si-ar dori el. Pentru ca ne confruntam si cu o anumita doza ingrijoratoare de superficialitate, despre democratie se vorbeste cel mai adesea atunci cand se pune problema luptei pentru putere. In perioadele de alegeri democratia este fie amenintata, fie aparata. Este adevarat ca sunt momente in viata unui partid politic cand practicile democratice sunt cel mai bine puse in evidenta. Cred insa ca viata democratica a unui partid politic trebuie sa fie o constanta preocupare a celor implicati in politica.

Pentru fiecare membru de partid democratia inseamna sansa de a creste, de a acumula experienta si de a se impune in structurile de partid si in viata politica locala, regionala, nationala sau internationala fara sa fie nevoit sa aduca osanale sefului politic. In felul asta de reduce la zero riscul vreunui accident la coloana din cauza pozitiei incomode in care trebuie sa stea de fiecare data cand intra sau iese sefu’ din sala, cand vorbeste sau cand se vorbeste de sefu’. Creativitatea folosita pentru a gasi cuvinte de lauda cat mai relevante, inaltatoare si originale, poate fi folosita in scopuri mult mai constructive. Toata energia irosita pe la usile diferitelor birouri poate fi folosita pentru proiecte politice concrete, realizabile, care sa vina in intampinarea celor carora le-a cerut sau le va cere votul sau pentru pregatirea personala permanenta. Le-am spus de fiecare data tinerilor care gaseau tentanta o cariera politica despre multitudinea si diversitatea domeniilor in care trebuie sa se pregateasca permanent. Fara a fi exhausitv, cred ca un om politic de cariera trebuie sa fie bine pregatit in domenii precum comunicare, negociere, management organizational, administratie publica, economie, drept, cultura generala. Vom discuta probabil intr-un articol viitor despre managementul resurselor umane in partidele politice.

Pentru cei care detin puterea, democratia este cea mai eficienta arma de care acestia se pot folosi pentru a-si pastra pozitiile in ierarhie. Folosite cum trebuie, instrumentele democratice pot detensiona atmosfera si pot evita acumularile unor tensiuni negative inutile prin consultarea permanenta, prin transparenta in actul decizional, prin delegarea responsabilitatilor si prin predictibilitate si coerenta in activitatea organizatiei politice la toate nivelurile. Democratia, desi pare a slabi puterile liderului, de fapt i le intareste. Un lider puternic este cel care reuseste sa conduca folosindu-se de transparenta, corectitudine, comunicare, coerenta, consens.

Am fost impotriva candidaturilor pe echipe la congresul PSD si s-a vazut in final ca nu era altceva decat o incercare de a evita votul membrilor de partid. Desi diferita, situatia din PNL inseamna tot un abuz si o renuntare la principiile democratice. Am vrut sa compar voturile pe echipe in variantele Geoana si Antonescu insa nu am gasit timpul necesar. Poate zilele viitoare. Oricare ar fi deosebirile, si sunt multe, exista un punct comun in faptul ca amandoi au gasit mai importanta lupta pentru putere decat respectarea regulilor valabile atunci cand au fost in folosul lor. Pe termen scurt poate fi castigatoare o asemenea eschiva, insa pe termen lung pierderile sunt pe masura. Si asta-i o certitudine.

Sunt convins ca va fi o dezbatere interesanta pentru ca si-au anuntat participarea ONG-uri importante, organizatii de tineret ale partidelor politice, organizatii studentesti, ziaristi si multe alte persoane interesate de viitorul tineretului in Romania.

Pe agenda comisiilor din care fac parte urmeaza alte rapoarte cu relevanta cel putin la fel de mare pentru Romania si pentru Iasi. Pentru mine este foarte important ca mandatul obtin la alegerile europarlamentare sa fie dublat in permanenta de un mandat concret pe probleme concrete alate in dezbatere la Bruxelles sau Strasbourg. Pentru ca acest lucru sa se intample este vital sa avem dezbateri la nivel local intre toti cei interesati pe diferitele domenii. Maine voi depune amendamente la raport in functie de ideile care se vor desprinde astazi. Mi se pare un mod de lucru mult mai corect si transparent.

Au fost si politicieni care au crezut ca un blog poate sa le aduca voturi suplimentare. Mai colorate sau mai sobre, mai acide sau mai conciliante, mai mult sau mai putin in aceeasi nota cu partidul, blogurile si-au facut datoria in perioada respectiva. I-au scos din anonimat pe foarte multi. Despre voturi in plus insa nu cred ca poate fi vorba. Un studiu recent arata ca aproximativ 20% dintre cei care locuiesc la oras se informeaza si de pe internet. Asta nu inseamna ca blogurile sunt principala sursa de informare. Mai degraba acceseaza site-urile de stiri si paginile ziarelor locale.

Cred insa ca pentru un om politic este foarte importanta comunicarea informala cu ajutorul acestor pagini personale. Mesajele sunt transmise cu mult mai multa lejeritate, pe teme mult mai diverse, iar comentariile pot fi foarte interesante atunci cand sunt dezbracate de limbajul agresiv si necenzurat de cele mai multe ori. Opiniile celor interesati de o anumita tema sunt valoroase prin faptul ca au posibilitatea sa fie directe, necrutatoare si ultimative. Indiferent de tema, se dau verdicte, se lanseaza ipoteze, se desfiinteaza dur argumente si se fac acuzatii dintre cele mai grave. Oricat ar parea de necontrolat si lipsit de substanta, mediul online este poate cel mai productiv din punct de vedere al ideilor si atitudinilor.

Ce ne scapa insa din vedere este faptul ca principala problema a clasei politice este aceea ca nu mai vorbeste de ani buni aceeasi limba cu electoratul. Ideologiile politice, atat cat conteaza in tara noastra, nu mai au nicio legatura cu realitatile societatii romanesti de astazi. Pentru a-si argumenta ideologic actiunile politice, partidele apeleaza la doctrine care si-au indeplinit misiunea in secolul XIX si inceputul secolului XX. Cele doua razboaie mondiale si reconstructia Europei au facut ca dezbaterea ideologica sa fie amanata. Abia in 1997 apare o incercare de adaptare a doctrinei social democrate la noile realitati. Tony Blair, Gerhard Schroder si Bill Clinton sunt cei care inteleg ca muncitorii adusi de la tara la oras in perioada revolutiei industriale au suferit transformari importante. Categoriile sociale destul de clar delimitate de la sfarsitul sec XIX si inceputul sec XX au fost inlocuite de alte categorii sociale cu nevoi specifice.

O analiza a partidelor romanesti arata foarte clar faptul ca acestea au preluat doctrine in functie de pozitionarea lor pe scena politica fara sa-si puna problema adaptarii lor la ceea ce se intampla in Romania dupa decembrie 1989. Mai mult decat atat, in ultimii douazeci de ani, unei societati aflate intr-o continua efervescenta acestea i-au opus un conservatorism ideologic greu de inteles. In timp ce societatea a avansat mai mult sau mai putin ezitant spre democratia europeana, partidele au ramas la nivelul discursiv al anilor ‘90. Aceasta poate fi una dintre explicatii pentru lipsa de idei si de solutii la problemele reale, concrete, ale romanilor.

Fara indoiala ca discutia despre modul de organizare a fiecarui partid si despre echipa de lideri nationali, regionali si locali, este una foarte importanta si utila. Partidele insa ar trebui sa se reconecteze cat mai rapid la Romania reala. Partidul care va avea curajul si puterea de a renunta la anumite principii invechite si de a reinventa propria ideologie, va fi cel care va avea prima sansa in recastigarea pe termen lung a increderii romanilor.

Toate aceste episoade au presupus scandal, certuri si nemultumiri atat de partea liberalilor, tradatori sau nu, cat si de partea democratilor. Toate aceste scandaluri au facut ca decizii importante pentru Romania sa nu fie luate la timp. Perioada de crestere economica a fost sacrificata pe altarul interesului meschin al unui singur om. Toate aceste conflicte au avut un singur numitor comun: interesul lui Traian Basescu.

Si mai amuzant este Traian Basescu atunci cand se identifica cu dreapta romaneasca. Poate putini stiu, insa singurul partid din Europa care a reusit performanta incredibila de a trece din stanga in dreapta peste noapte a fost PD-ul condus de acelasi Traian Basescu. Cat de seriosi sunt cei de la PDL cand spun ca sunt de dreapta? Tot la fel de seriosi ca atunci cand faceau parte din Internationala Socialista?

Prin Tratatul de la Maastricht tarilor membre UE li s-a impus un plafon maxim de 3% deficit bugetar. In cazul in care se depaseste acest plafon Comisia Europeana poate declansa “procedura de deficit excesiv”. Ca efect principal aceasta procedura poate bloca fondurile europene destinate tarii in cauza pe o perioada de pana la sase ani. In cazul Romaniei introducerea procedurii ar fi echivalenta cu un dezastru economic, mai ales in conditiile crizei economice.

Dupa cativa ani consecutivi cu crestere economica, o tara civilizata cu un guvern normal ar fi trebuit sa inregistreze un deficit bugetar intre 1 si 2 %. Se pare ca nu suntem o tara civilizata iar guvernul liberal nu a fost nici pe departe unul normal atata timp cat deficitul a ajuns la 5,2%. Asta inseamna ca s-au gestionat extrem de prost banii publici, s-a cheltuit peste masura (cu aproape 7 miliarde) in conditiile in care nu au fost finantate mari proiecte de infrastructura sau de modernizare a mediului rural. Au disparut ca prin minune banii pe lucrari de zece ori mai scumpe astfel incat firme de constructii ca cele ale baronului Fene sa prospere. Mi se confirma, o data in plus, ca PNL si-a batut joc de noi toti atat din rea vointa cat si din incompetenta. Acum suntem in pragul unui dezastru si stam cu inima cat un purice ca cei de la Comisia Europeana sa nu se grabeasca si sa amane declansarea procedurii.

Se stie ca PSD-ul a castigat alegerile atunci si le-a castigat din primul tur si in vara lui 2008 la Andrieseni. Ioan Caruntu este primar si va ramane foarte mult timp de acum inainte. Voiam insa va povestesc o mica intamplare electorala de pe ulitele satului Andrieseni. In ziua votului, cand tensiunea era maxima, m-am nimerit sa trec pe ulita din fata primariei pe langa Traian Dobre care dadea un interviu postului de televiziune TeleM. Vazandu-ma, acesta considera ca este momentul potrivit sa puna la punct un pesedist si incepe sa strige dupa mine folosind apelative dintre cele mai colorate. Situatia era cel putin bizara si am ezitat putin inainte sa reactionez. Puteam sa am fac ca nu aud si sa-mi vad de drum sau sa ma intorc si sa ripostez.

Evident ca m-am intors si am intrat intr-un dialog destul de violent cu fostul pesedist acum liberal convins, constient fiind ca totul se filma. Printre altele i-am dorit lui Traian Dobre sa nu mai prinda un nou mandat pentru ca nu facuse nimic pentru cei care l-au trimis in Parlament. Imi doream din tot sufletul sa nu mai vad in parlament oameni precum Dobre. Atacul lui ma luase prin surprindere si ma enervase la culme.

Ironia sortii a facut ca in noiembrie 2008 legea electorala stupida sa faca reusita unuia dependenta de cea a celuilat. Practic, daca unul dintre noi prindea mandatul intra si celalalt in Parlament pe cale de consecinta. Cum blestemul meu s-a adeverit si Traian Dobre nu a luat mandatul in colegiul sau, nici eu nu am ajuns deputat. Cu alte cuvinte, ce i-am dorit eu lui s-a adeverit cu toate consecintele care decurg de aici.

Prin urmare, dupa logica de mai sus, atat PSD cat si PDL nu fac decat sa-si asume o guvernare cumplit de dificila tocmai pentru a nu-si dezamagi si pierde electoratul. Practic, prin faptul ca PNL a refuzat negocierile, alianta PSD – PDL a ramas singura varianta pentru ca Romania sa aiba un guvern stabil, cu sustinere parlamentara, in perioada urmatoare. Singurul electorat tradat dupa aceste alegeri este cel liberal din motive foarte lesne de inteles. Se pare ca guvernul Tariceanu nu a fost unul nemaipomenit, ba chiar dimpotriva, prin urmare era de asteptat sa aleaga opozitia si sa lase pe altii sa incerce sa repare ce au stricat ei timp de patru ani.

Daca se va face guvern PSD – PDL, desi nu este o solutie care pe mine sa ma bucure, tind sa cred totusi ca va fi un guvern solid, cu oameni competenti care va gasi solutii pentru marile provocari care vor veni foarte curand peste romani.

Desi Basescu pare de nerecunoscut zilele astea, inca pot sa mai apara surprize din partea lui. Sunt ferm convins ca ultimul cuvant ii va apartine si se va folosi la maxim de aceasta oportunitate… la urma urmei este si el in campanie electorala.

1. daca ar fi ramas viceprimar ar fi fost asociata ca imagine cu cea a lui Nichita ceea ce i-ar fi creeat oportunitatea de a atrage voturile celor care-l simpatizeaza pe primar. In campanie insa voturile pro-Nichita se vor duce mai degraba catre candidatul PSD si foarte putin probabil sa “rupa” un liberal din electoratul de stanga.

2. daca se intoarce impotriva lui Nichita are toate sansele sa coaguleze electoratul anti-Nichita, in mare parte cel care a votat cu Oprea la locale. Aici are o problema pentru ca Oprea este membru PDL. Pe de alta parte insa Camelia este mai apropiata ca profil de candidat cu Oprea decat este Carlan. Deci sansele sunt mai mari pe acest culoar.

Zis si facut… Si-a dat demisia din functia de viceprimar, a iesit public impotriva lui Nichita si timp de o luna si jumatate va juca aceasta carte a opozitiei. Ramane de vazut cat ii va permite Carlan sa se desfasoare.