Dupa sase campanii electorale in doar trei ani, dupa nenumarate incercari de reformare a partidelor, mai mult declarativ decat faptic, dupa congrese tensionate cu schimbari teatrale de situatie, cu declaratii politice memorabile, cu infranti si invingatori, dupa aliante politice facute si desfacute apoi refacute si iarasi desfacute numai din dragoste pentru Romania, cred ca se pot contura cateva concluzii importante. Astazi ma voi referi doar la frica de democratie.

Se observa foarte usor in toate partidele politice, ce-a lungul si de-a latul clasei politice, de sus in jos si de la stanga la dreapta, o anume ipocrizie atunci cand vine vorba de principiile de functionare democratice. Politicianul roman este un luptator infocat pentru democratie atunci cand aceasta functioneaza in favoarea lui si incearca aproape cu disperare s-o blocheze atunci cand lucrurile nu merg asa cum si-ar dori el. Pentru ca ne confruntam si cu o anumita doza ingrijoratoare de superficialitate, despre democratie se vorbeste cel mai adesea atunci cand se pune problema luptei pentru putere. In perioadele de alegeri democratia este fie amenintata, fie aparata. Este adevarat ca sunt momente in viata unui partid politic cand practicile democratice sunt cel mai bine puse in evidenta. Cred insa ca viata democratica a unui partid politic trebuie sa fie o constanta preocupare a celor implicati in politica.

Pentru fiecare membru de partid democratia inseamna sansa de a creste, de a acumula experienta si de a se impune in structurile de partid si in viata politica locala, regionala, nationala sau internationala fara sa fie nevoit sa aduca osanale sefului politic. In felul asta de reduce la zero riscul vreunui accident la coloana din cauza pozitiei incomode in care trebuie sa stea de fiecare data cand intra sau iese sefu’ din sala, cand vorbeste sau cand se vorbeste de sefu’. Creativitatea folosita pentru a gasi cuvinte de lauda cat mai relevante, inaltatoare si originale, poate fi folosita in scopuri mult mai constructive. Toata energia irosita pe la usile diferitelor birouri poate fi folosita pentru proiecte politice concrete, realizabile, care sa vina in intampinarea celor carora le-a cerut sau le va cere votul sau pentru pregatirea personala permanenta. Le-am spus de fiecare data tinerilor care gaseau tentanta o cariera politica despre multitudinea si diversitatea domeniilor in care trebuie sa se pregateasca permanent. Fara a fi exhausitv, cred ca un om politic de cariera trebuie sa fie bine pregatit in domenii precum comunicare, negociere, management organizational, administratie publica, economie, drept, cultura generala. Vom discuta probabil intr-un articol viitor despre managementul resurselor umane in partidele politice.

Pentru cei care detin puterea, democratia este cea mai eficienta arma de care acestia se pot folosi pentru a-si pastra pozitiile in ierarhie. Folosite cum trebuie, instrumentele democratice pot detensiona atmosfera si pot evita acumularile unor tensiuni negative inutile prin consultarea permanenta, prin transparenta in actul decizional, prin delegarea responsabilitatilor si prin predictibilitate si coerenta in activitatea organizatiei politice la toate nivelurile. Democratia, desi pare a slabi puterile liderului, de fapt i le intareste. Un lider puternic este cel care reuseste sa conduca folosindu-se de transparenta, corectitudine, comunicare, coerenta, consens.

Am fost impotriva candidaturilor pe echipe la congresul PSD si s-a vazut in final ca nu era altceva decat o incercare de a evita votul membrilor de partid. Desi diferita, situatia din PNL inseamna tot un abuz si o renuntare la principiile democratice. Am vrut sa compar voturile pe echipe in variantele Geoana si Antonescu insa nu am gasit timpul necesar. Poate zilele viitoare. Oricare ar fi deosebirile, si sunt multe, exista un punct comun in faptul ca amandoi au gasit mai importanta lupta pentru putere decat respectarea regulilor valabile atunci cand au fost in folosul lor. Pe termen scurt poate fi castigatoare o asemenea eschiva, insa pe termen lung pierderile sunt pe masura. Si asta-i o certitudine.

Sunt convins ca va fi o dezbatere interesanta pentru ca si-au anuntat participarea ONG-uri importante, organizatii de tineret ale partidelor politice, organizatii studentesti, ziaristi si multe alte persoane interesate de viitorul tineretului in Romania.

Pe agenda comisiilor din care fac parte urmeaza alte rapoarte cu relevanta cel putin la fel de mare pentru Romania si pentru Iasi. Pentru mine este foarte important ca mandatul obtin la alegerile europarlamentare sa fie dublat in permanenta de un mandat concret pe probleme concrete alate in dezbatere la Bruxelles sau Strasbourg. Pentru ca acest lucru sa se intample este vital sa avem dezbateri la nivel local intre toti cei interesati pe diferitele domenii. Maine voi depune amendamente la raport in functie de ideile care se vor desprinde astazi. Mi se pare un mod de lucru mult mai corect si transparent.

Au fost si politicieni care au crezut ca un blog poate sa le aduca voturi suplimentare. Mai colorate sau mai sobre, mai acide sau mai conciliante, mai mult sau mai putin in aceeasi nota cu partidul, blogurile si-au facut datoria in perioada respectiva. I-au scos din anonimat pe foarte multi. Despre voturi in plus insa nu cred ca poate fi vorba. Un studiu recent arata ca aproximativ 20% dintre cei care locuiesc la oras se informeaza si de pe internet. Asta nu inseamna ca blogurile sunt principala sursa de informare. Mai degraba acceseaza site-urile de stiri si paginile ziarelor locale.

Cred insa ca pentru un om politic este foarte importanta comunicarea informala cu ajutorul acestor pagini personale. Mesajele sunt transmise cu mult mai multa lejeritate, pe teme mult mai diverse, iar comentariile pot fi foarte interesante atunci cand sunt dezbracate de limbajul agresiv si necenzurat de cele mai multe ori. Opiniile celor interesati de o anumita tema sunt valoroase prin faptul ca au posibilitatea sa fie directe, necrutatoare si ultimative. Indiferent de tema, se dau verdicte, se lanseaza ipoteze, se desfiinteaza dur argumente si se fac acuzatii dintre cele mai grave. Oricat ar parea de necontrolat si lipsit de substanta, mediul online este poate cel mai productiv din punct de vedere al ideilor si atitudinilor.

Ce ne scapa insa din vedere este faptul ca principala problema a clasei politice este aceea ca nu mai vorbeste de ani buni aceeasi limba cu electoratul. Ideologiile politice, atat cat conteaza in tara noastra, nu mai au nicio legatura cu realitatile societatii romanesti de astazi. Pentru a-si argumenta ideologic actiunile politice, partidele apeleaza la doctrine care si-au indeplinit misiunea in secolul XIX si inceputul secolului XX. Cele doua razboaie mondiale si reconstructia Europei au facut ca dezbaterea ideologica sa fie amanata. Abia in 1997 apare o incercare de adaptare a doctrinei social democrate la noile realitati. Tony Blair, Gerhard Schroder si Bill Clinton sunt cei care inteleg ca muncitorii adusi de la tara la oras in perioada revolutiei industriale au suferit transformari importante. Categoriile sociale destul de clar delimitate de la sfarsitul sec XIX si inceputul sec XX au fost inlocuite de alte categorii sociale cu nevoi specifice.

O analiza a partidelor romanesti arata foarte clar faptul ca acestea au preluat doctrine in functie de pozitionarea lor pe scena politica fara sa-si puna problema adaptarii lor la ceea ce se intampla in Romania dupa decembrie 1989. Mai mult decat atat, in ultimii douazeci de ani, unei societati aflate intr-o continua efervescenta acestea i-au opus un conservatorism ideologic greu de inteles. In timp ce societatea a avansat mai mult sau mai putin ezitant spre democratia europeana, partidele au ramas la nivelul discursiv al anilor ’90. Aceasta poate fi una dintre explicatii pentru lipsa de idei si de solutii la problemele reale, concrete, ale romanilor.

Fara indoiala ca discutia despre modul de organizare a fiecarui partid si despre echipa de lideri nationali, regionali si locali, este una foarte importanta si utila. Partidele insa ar trebui sa se reconecteze cat mai rapid la Romania reala. Partidul care va avea curajul si puterea de a renunta la anumite principii invechite si de a reinventa propria ideologie, va fi cel care va avea prima sansa in recastigarea pe termen lung a increderii romanilor.

Toate aceste episoade au presupus scandal, certuri si nemultumiri atat de partea liberalilor, tradatori sau nu, cat si de partea democratilor. Toate aceste scandaluri au facut ca decizii importante pentru Romania sa nu fie luate la timp. Perioada de crestere economica a fost sacrificata pe altarul interesului meschin al unui singur om. Toate aceste conflicte au avut un singur numitor comun: interesul lui Traian Basescu.

Si mai amuzant este Traian Basescu atunci cand se identifica cu dreapta romaneasca. Poate putini stiu, insa singurul partid din Europa care a reusit performanta incredibila de a trece din stanga in dreapta peste noapte a fost PD-ul condus de acelasi Traian Basescu. Cat de seriosi sunt cei de la PDL cand spun ca sunt de dreapta? Tot la fel de seriosi ca atunci cand faceau parte din Internationala Socialista?

Prin Tratatul de la Maastricht tarilor membre UE li s-a impus un plafon maxim de 3% deficit bugetar. In cazul in care se depaseste acest plafon Comisia Europeana poate declansa “procedura de deficit excesiv”. Ca efect principal aceasta procedura poate bloca fondurile europene destinate tarii in cauza pe o perioada de pana la sase ani. In cazul Romaniei introducerea procedurii ar fi echivalenta cu un dezastru economic, mai ales in conditiile crizei economice.

Dupa cativa ani consecutivi cu crestere economica, o tara civilizata cu un guvern normal ar fi trebuit sa inregistreze un deficit bugetar intre 1 si 2 %. Se pare ca nu suntem o tara civilizata iar guvernul liberal nu a fost nici pe departe unul normal atata timp cat deficitul a ajuns la 5,2%. Asta inseamna ca s-au gestionat extrem de prost banii publici, s-a cheltuit peste masura (cu aproape 7 miliarde) in conditiile in care nu au fost finantate mari proiecte de infrastructura sau de modernizare a mediului rural. Au disparut ca prin minune banii pe lucrari de zece ori mai scumpe astfel incat firme de constructii ca cele ale baronului Fene sa prospere. Mi se confirma, o data in plus, ca PNL si-a batut joc de noi toti atat din rea vointa cat si din incompetenta. Acum suntem in pragul unui dezastru si stam cu inima cat un purice ca cei de la Comisia Europeana sa nu se grabeasca si sa amane declansarea procedurii.

Se stie ca PSD-ul a castigat alegerile atunci si le-a castigat din primul tur si in vara lui 2008 la Andrieseni. Ioan Caruntu este primar si va ramane foarte mult timp de acum inainte. Voiam insa va povestesc o mica intamplare electorala de pe ulitele satului Andrieseni. In ziua votului, cand tensiunea era maxima, m-am nimerit sa trec pe ulita din fata primariei pe langa Traian Dobre care dadea un interviu postului de televiziune TeleM. Vazandu-ma, acesta considera ca este momentul potrivit sa puna la punct un pesedist si incepe sa strige dupa mine folosind apelative dintre cele mai colorate. Situatia era cel putin bizara si am ezitat putin inainte sa reactionez. Puteam sa am fac ca nu aud si sa-mi vad de drum sau sa ma intorc si sa ripostez.

Evident ca m-am intors si am intrat intr-un dialog destul de violent cu fostul pesedist acum liberal convins, constient fiind ca totul se filma. Printre altele i-am dorit lui Traian Dobre sa nu mai prinda un nou mandat pentru ca nu facuse nimic pentru cei care l-au trimis in Parlament. Imi doream din tot sufletul sa nu mai vad in parlament oameni precum Dobre. Atacul lui ma luase prin surprindere si ma enervase la culme.

Ironia sortii a facut ca in noiembrie 2008 legea electorala stupida sa faca reusita unuia dependenta de cea a celuilat. Practic, daca unul dintre noi prindea mandatul intra si celalalt in Parlament pe cale de consecinta. Cum blestemul meu s-a adeverit si Traian Dobre nu a luat mandatul in colegiul sau, nici eu nu am ajuns deputat. Cu alte cuvinte, ce i-am dorit eu lui s-a adeverit cu toate consecintele care decurg de aici.

Prin urmare, dupa logica de mai sus, atat PSD cat si PDL nu fac decat sa-si asume o guvernare cumplit de dificila tocmai pentru a nu-si dezamagi si pierde electoratul. Practic, prin faptul ca PNL a refuzat negocierile, alianta PSD – PDL a ramas singura varianta pentru ca Romania sa aiba un guvern stabil, cu sustinere parlamentara, in perioada urmatoare. Singurul electorat tradat dupa aceste alegeri este cel liberal din motive foarte lesne de inteles. Se pare ca guvernul Tariceanu nu a fost unul nemaipomenit, ba chiar dimpotriva, prin urmare era de asteptat sa aleaga opozitia si sa lase pe altii sa incerce sa repare ce au stricat ei timp de patru ani.

Daca se va face guvern PSD – PDL, desi nu este o solutie care pe mine sa ma bucure, tind sa cred totusi ca va fi un guvern solid, cu oameni competenti care va gasi solutii pentru marile provocari care vor veni foarte curand peste romani.

Desi Basescu pare de nerecunoscut zilele astea, inca pot sa mai apara surprize din partea lui. Sunt ferm convins ca ultimul cuvant ii va apartine si se va folosi la maxim de aceasta oportunitate… la urma urmei este si el in campanie electorala.

1. daca ar fi ramas viceprimar ar fi fost asociata ca imagine cu cea a lui Nichita ceea ce i-ar fi creeat oportunitatea de a atrage voturile celor care-l simpatizeaza pe primar. In campanie insa voturile pro-Nichita se vor duce mai degraba catre candidatul PSD si foarte putin probabil sa “rupa” un liberal din electoratul de stanga.

2. daca se intoarce impotriva lui Nichita are toate sansele sa coaguleze electoratul anti-Nichita, in mare parte cel care a votat cu Oprea la locale. Aici are o problema pentru ca Oprea este membru PDL. Pe de alta parte insa Camelia este mai apropiata ca profil de candidat cu Oprea decat este Carlan. Deci sansele sunt mai mari pe acest culoar.

Zis si facut… Si-a dat demisia din functia de viceprimar, a iesit public impotriva lui Nichita si timp de o luna si jumatate va juca aceasta carte a opozitiei. Ramane de vazut cat ii va permite Carlan sa se desfasoare.

Completare:

Dovada ca nu-i suficient sa vii dintr-o familie buna, sa ai parte de o educatie aleasa si sa porti papion pentru a fi o persoana de calitate, eleganta si cu bun simt, o reprezinta tocmai viitorul fost premier de trista amintire, Calin Popescu Tariceanu. Sunt de acord ca poti sa fii suparat pe cei din echipa ta, ca poti sa dezaprobi anumite actiuni sau atitudini ale acestora, insa nu pot sa fiu de acord cu stilul marlanesc prin care s-a lepadat de Adomnitei in pragul alegerilor generale.

Luni seara in studioul TVR, inainte sa intre in direct in Jurnalul de la ora 19, realizatorul Mihai Constantin l-a avertizat ca va fi intrebat despre elicopterul de la interne cu care Amiaza Imparat s-a pogorat la propria nunta. Tariceanu s-a facut stracojiu:”Da ce ce sa vorbim despre asta, nu e subiectul zilei.  Nu sunt responsabil pentru toti prostii din Guvern. Da’ mai da-l in ma-sa de idiot”. (www.cumainilecurate.wordpress.com)

Am spus permanent ca Adomnitei nu are ce cauta in fruntea unui minister de o asemenea importanta. Am avut dreptate din moment ce Romania se afla acum pe ultimul loc in Europa in acest domeniu. Ma simt totusi obligat sa fiu solidar cu el si sa condamn atitudinea dezonoranta a lui Tariceanu.

In primavara lui 2007 Basescu ne-a amenintat ca-si da demisia la cinci minute dupa votul din Parlament si s-a razgandit,

PNL-ul a votat legea de majorare a salariilor pentru profesori, a primit aplauze pentru asta si apoi ghiciti ce a facut… s-a razgandit.

PDL-ul a fost partas la marirea pensiilor parlamentarilor dintr-un motiv foarte simplu, pentru ca si pedelistii care au au votat erau parlamentari, si apoi, pentru ca nu da bine politic inainte de alegeri, si nu da bine deloc, s-a razgandit.

Acum probabil ca Adomnitei va trebui sa se descurce cu placinta incinsa pe care i-au pus-o in brate PSD si PDL, dar pe care el a primit-o fara nicio ezitare. Proaspat insuratelul tanar ministru iesean are doua variante:

1. sa refuze sa dea banii profesorilor si oricaror altor categorii de bugetari si, prin urmare, sa ramana cu o imagine buna in partid si una publica dezastruoasa;

2. sa accepte majorarea salariilor profesorilor, marire pentru care a si votat in Parlament, si sa-si prezinte demisia inaintea negocierilor cu celelalte sindicate care ameninta sa iasa in strada. Rezultatul ar fi dezastruos in partid si cat de cat onorabil in fata publicului.

Orice ar face acum Adomnitei se va contabiliza negativ pentru viitoarea lui cariera politica pentru ca are de ales in a pierde unul dintre cele doua atuuri foarte importante ale unui politician: sprijinul unui partid si imaginea publica buna.

Pentru Cristian Adomnitei viitorul nu mai suna chiar asa de bine.

Sunt sigur ca si Camelia Gavrila si-a dat seama ca risca sa se dea de gol si sa devina certitudine lipsa competentelor sale manageriale si atunci a preferat sa joace cartea nemultumirii. Eu cred insa ca oamenii nu vor mai fi pacaliti de teatrul destul de bine jucat de vedeta blonda de la PNL.

Terinte era de mult timp in negocieri cu PNL-ul si o stiu din discutii avute cu membri PNL. Jocul asta la doua capete nu avea cum sa nu-l coste pe Terinte. II doresc mult succes in cariera politica mai ales acum cand lucrurile s-au lamurit. Nu puteam fi in aceeasi echipa …. vedem total diferit politica.

Discutand cu oameni care se pricep la campanii electorale, oameni care au vazut multe campanii in cariera lor, am ajuns la concluzia ca nu vom avea parte in toamna asta de campanii spectaculoase. Cand am auzit prima oara de votul uninominal mi-am inchipuit ca fiecare candidat isi va pregati propria campanie, cu propriile mesaje, propria echipa de campanie. Am crezut atunci ca vor fi lupte individuale si ca cel mai bun din fiecare colegiu va castiga.

Acum nu mai sunt atat de sigur…. Ba dimpotriva, cred ca vom avea parte tot de o campanie de partid, unitara, prin care fiecare isi va promova echipa, adica lista. Cand spun asta ma bazez pe un calcul foarte pragmatic: niciun candidat, dar absolut niciunul, de la niciun partid, nu are o intentie de vot mai mare decat cea a partidului. Ducand lipsa de “vedete” care sa traga in sus partidul, singura sansa este aceea de a convinge electoratul ca un partid sau altul are cea mai buna echipa.

Inclusiv candidatilor le va fi mai comod sa se “ascunda” in spatele partidului. La adapostul unei campanii unitare scapa de responsabilitatea rezultatului obtinut. Ca sa nu mai spunem ca si banii de campanie ar putea fi mai putini.

Deci, concluzionand, daca cineva spera ca in toamna vom avea batalii pe viata si pe moarte pe 17 “campuri de lupta” are sanse foarte mari sa fie dezamagit. Batalia se va duce tot intre cele trei partide care conteaza la aceasta ora in Iasi: PSD, PNL si PDL.

Ma numar printre cei care cred ca rezultatele de la locale vor avea o relevanta mica in calculele pentru alegerile din toamna. Cred ca votul uninominal va induce o cu totul alta atitudine a electoratului. Sunt de parere ca se vor vota mai mult oamenii. Foarte important va fi, si am mai spus asta in articole anterioare, cine se va bate din partea fiecarui partid in fiecare colegiu. Cu siguranta vom intalni situatii in care la locale un partid a castigat cel mai mare numar de voturi iar la generale va iesi castigator un candidat din partea unui partid cu rezultate mai modeste.

A nu se intelege ca scot total din calcul importanta partidului din partea caruia candideaza fiecare… Este foarte clar ca cel care vine din partea partidului cu cel mai mare numar de voturi la locale are un atu foarte important in fata celorlalti. Este mult mai usor sa incerci sa asimilezi voturile partidului decat sa ti le castigi pe ale tale. Pe de alta parte, un candidat slab ar insemna anularea unui asemenea avantaj.

Partidele au acum o misiune foarte grea pentru ca trebuie sa-si maximizeze sansele acolo unde au avut rezultate bune la locale si sa obtina cat mai multe voturi acolo unde a obtinut rezultate mai slabe la alegerile din vara. Cu alte cuvinte, fiecare partid va face permutari intre candidati pana in ultimul moment. O schimbare de candidat din partea unui partid duce la schimbari de candidaturi si in cadrul celorlaltor partide. Probabil ca vor fi anuntate listele complete in zilele urmatoare si la PSD si la PNL insa am convingerea ca vor suferi modificari pana in ultimul moment.

Dupa cum lesne se observa toti liderii penelisti se ingramadesc pe colegiile din mediul rural. Primarii comunelor din judet, indiferent de culoarea lor politica, trebuie sa aleaga intre a-si pastra verticalitatea si a accepta sumele de bani guvernamentali pentru scoli, drumuri etc.

In perioada care a mai ramas pana la campanie se vor gasi bani pentru toate marile proiecte ale comunelor unde vor candida Vosganian, Fenechiu sau Adomnitei. Pe de o parte multe din promisiuni vor ramane neonorate, ceea ce nu ar mai surprinde pe nimeni, pe de alta parte, daca vor fi onorate, viitorul guvern va trebui sa faca fata unui dezastru.

In conditiile date este foarte greu pentru cineva sa se bata in mediul rural cu vreun candidat liberal. Cu toate astea sunt convins ca Fenechiu si Adomnitei vor avea probleme mari. Banii publici pe care-i vor arunca cu nemiluita ii vor ajuta insa nu stiu cat vor reusi sa spele din imaginea negativa pe care acestia o au.

Aici putem discuta de avantajele si de dezavantajele unei astfel de abordari. Eu cred insa ca marele pericol al votului uninominal este acela de a dilua semnificativ puterea partidelor si de a da puteri considerabile unor indivizi. Una este sa gandesti si sa negociezi politici publice intre cateva grupuri parlamentare si alta este sa obtii acordul a peste doua sute de parlamentari. Cred ca menirea votului uninominal este de a responsabiliza mai tare politicienii si partidele politice prin aducerea lor mai aproape de cei care-i voteaza. Succesul fiecarui partid va depinde de felul in care va gestiona relatia indivizilor aruncati in lupta cu partidul care i-a trimis acolo.

Putem vorbi insa foarte clar de o adunatura de oportunisti in jurul lui Basescu. Aceasta adunatura numita PDL este sortita esecului dintr-un motiv foarte simplu: le lipseste acel numitor comun, coagulant numit “doctrina politica”. Este greu sa rezisti pe scena politica atata timp cat singurul lucru care te motiveaza este implinirea interesului material.

Teoria este confirmata de situatia PDL-ului la Iasi. Inainte de campania de la locale foarte multi oameni de afaceri s-au alaturat PDL-ului in speranta ca vor castiga primaria si CJ-ul si-si vor spori considerabil afacerile. Au pierdut si la municipiu si la judet si acum tensiunile sunt foarte mari in cadrul organizatiei. Fiecare acuza pe fiecare, gruparile de interese din jurul lui Carlan, Movila sau Oprea isi disputa candidaturile in colegiile considerate eligibile in timp ce afaceristii isi dau seama ca au ramas cu banii luati si cu buza umflata.

Ii dau de data asta dreptate suta la suta lui Tariceanu. Probabil ca este vorba de intelepciunea celui aflat la sfarsitul primului si ultimului sau mandat.

Comparativ cu 2005 lucrurile au evoluat, unele in bine iar altele in rau. De remarcat este o mai buna coordonare a institutiile statului, si ma refer aici la armata, pompieri si jandarmerie. De asemenea am vazut mai putini politicieni ingramadindu-se in fata camerelor de filmat (surprinzator avand in vedere ca este an electoral). Se observa insa aceeasi nepasare a populatiei, aceeasi inertie si blazare. Putine sunt locurile unde jandarmerie si pompierii au avut sprijinul oamenilor din sate.

Bila mare neagra revine actualului guvern liberal care prin aroganta, nepasare si incompetenta nu a facut nimic pentru ca Romania sa aiba un plan anti-inundatii. Guvernul Tariceanu a fost ca un blestem pentru Romania… din fericire a fost un blestem de doar patru ani.

Astazi iese Adomnitei cu un comunicat de presa prin care incearca sa-si lanseze un fel de program politic pentru Iasi. Ceva cu Iasul capitala economica, universitara si culturala. Materialul este la fel de subtire ca si intreaga sa activitate de ministru si deputat.

Citind comunicatul, am ramas cu cateva impresii:

- obsesia lui Adomnitei pentru Nichita. Ii foloseste de opt ori numele in acelasi comunicat. Este o realizare, nu-i asa?

- neputinta candidatului liberal care se subintelege din fiecare paragraf al comunicatului. Va voi da cateva exemple:

Primul paragraf:
“Eu afirm, cu deplină responsabilitate, ca pot face acest lucru, că pot reda Iaşului gloria pierdută. Dar am nevoie de sprijinul tuturor; al dumneavoastră, al presei, al opiniei publice, al cetăţenilor simpli.”

Poate face dar are nevoie de sprijinul tuturor. Pai daca el are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor, noi ce nevoie mai avem de el?

Alt exemplu cateva randuri mai jos:

“Investiţiile vor continua, dar fără o deschidere din partea administraţiei locale mă tem că eforturile noastre de reconstruire a Iaşului vor fi mai degrabă zadarnice.”

Recunosc cu toata sinceritatea ca nu am inteles niciodata de ce liberalii nu au facut mai mult pentru Iasi. Acum Adomnitei m-a lamurit… le era teama ca eforturile lor sa nu fie zadarnice. Prin urmare, de frica, nu au mai facut nimic.

Din text mai reiese un lucru:
- nevoia liberalului de a-si lipi imaginea de cea a unui personaj de succes, aflat in mintea lui in antiteza cu Nichita. Si uite asa apare numele lui Johannis, primarul Sibiului, care ar trebui sa-i dea un spor de credibilitate candidatului steluta. Jalnic si ineficient… Ce legatura are primarul Sibiului cu PNL-ul? Dar cu Iasul? Nici macar una.
Dar, daca tot voia sa faca putin transfer de imagine…. de ce nu a folosit numele lui Relu Fenechiu.

In fine, exemplele pot continua insa nu am dispozitia necesara sa intorc pe toate fetele un comunicat scris parca de o secretara intre doua cafele si o tigara.

Acum, cu balbele astea cu iti dau tichetul, nu-ti mai dau tichetul, sunt convins ca profesorii vor face campanie electorala liberala anul asta. Pai cum altfel, cu un asa ministru al educatiei? Si cand te gandesti ca Adomnitei este “varful de gama” intre produsele tinere pe care le propune Fenechiu la Iasi…

Pana la urma s-a stabilit cine se va sacrifica pentru managementul politic dezastruos al lui Fenechiu. Nefericitul nu este nimeni altul decat Cristian Adomnitei. Daca infrangerea rusinoasa de la locale inseamna un loc sigur de deputat la toamna, tot este ceva. Dar daca nu va fi asa?

Aici cred ca au dreptate cei care spun ca, din disperare, PNL cauta orice solutie pentru a se putea prezenta in alegerile locale cu candidat la primarie. Adomnitei poate fi unul, altul ar putea fi Fenechiu. Lista este mai lunga insa toti se feresc sa-si puna eticheta de pierzatori. Un singur membru PNL ar accepta cu bucurie o candidatura formala pentru functia de primar. Ce spuneti daca pana la urma tot Dobre va fi cel care va intra in focurile electorale tinand in mana stindardul liberal? Nu-i asa ca ar fi foarte tare?

Pana la urma, stiind ca oricum nu au sanse la castigarea Primariei, nu cred ca vor reusi sa convinga pe vreunul din cei cu notorietate si cu aspiratii mai inalte si atunci vor merge pe un candidat de sacrificiu. Cel care ar accepta cel mai usor acest sacrificiu este Traian Dobre. Ar fi o solutie din punct de vedere financiar si atat. Din punct de vedere al imaginii si al voturilor ar fi un dezastru total chiar si pentru liberali.

Asteptam cu netarmurita curiozitate ziua de 15 februarie, adica imediat dupa petrecerea de ziua indragostitilor.

Cand vorbesc de superificialitate si aroganta ma refer la PD-L, care nu a reusit sa reziste tentatiei de a veni cu insemnele electorale pe bannere, baloane, fulare si absolut orice ar putea fi inscriptionat. La porunca lui Base, sunt convins ca si-ar fi scris PD-L si pe lenjeria intima.

Cand vorbesc de disperare, nesimtire, fariseism si incultura, ma refer la PNL. Ete inadmisibil sa politizezi in asa masura o sarbatoare a tuturor romanilor. Am asistat la un spectacol grotesc dat de liberali. Cat de fara scrupule trebuie sa fii incat sa denaturezi adevarul istoric fara nici cea mai mica jena? Cuza liberal?…da de unde…

Drept este ca nu inveti carte nici la partid si nici in guvern, carte se invata la scoala, loc pe unde liderii PNL nu au prea trecut.

Salut totusi rezerva cu care celelalte partide au abordat acest eveniment. Nici PSD, nici PC si nici PRM nu au aparut cu insemnele electorale in piata si nici nu si-au asumat vreun lider istoric pe motiv ca a fost social democrat, conservator sau nationalist extremist.

Pentru PD-L si PNL: rusine, rusine si iarasi rusine!