Cred ca Mutu plateste pretul lipsei de caracter. Talentul sau imens a avut un permanent dusman redutabil in lipsa unei educatii pe masura. Va spuneam ca toti marii jucatori pregatiti la academiile de fotbal din tarile vest europene beneficiaza de o educatie speciala care dubleaza pregatirea sportiva. Un jucator profesionist de fotbal are cultura generala, stie sa-si gestioneze si sa-si investeasca banii si participa la numeroase activitati de promovare a educatiei si a culturii in randul tinerilor. Mentalitatea acestora este slefuita de-a lungul anilor astfel incat sa fie programati pentru performanta la cel mai inalt nivel si sa inteleaga faptul ca aceasta presupune foarte multe restrictii, sacrificii si privatiuni.

Adrian Mutu este exemplul cel mai elocvent al talentului imens care se risipeste din cauza lipsei unei educatii sportive adecvate. In Romania nu se formeaza fotbalisti. Echipele romanesti exploateaza doar talente brute, fara a le slefui absolut deloc. Patronii de echipe nu investesc bani in scoli serioase de fotbal si se multumesc sa puna mana pe un tanar cu talent pe care sa-l tina cativa ani si apoi sa-l vanda cu un pret de zece ori mai mare unei echipe din strainatate. Nu mai conteaza ca majoritatea fotbalistilor romani clacheaza dupa ce ajung la cluburi serioase de fotbal. Pe cine mai intereseaza? Toti si-au luat banii si sunt multumiti. Tineri talentati se gasesc foarte usor.

Adrian Mutu este victima FRF si a tuturor celor care gestioneaza fotbalul romanesc. Un sistem corupt, preocupat numai de aranjamente intre cluburi si de tranzactii cat mai banoase, nu poate si nici nu are interesul sa insanatoseasca fotbalul romanesc. Cred ca ar trebui sa uitam de perioada de glorie a echipei nationale. Nu cred ca vom mai trai bucuria anilor ‘90.

Am ajuns la stadion cu o intarziere de 20 de minute pentru ca a trebuit sa conduc la gara mai intai niste prieteni. Era deja unu la zero pentru Tara Galilor. Mi-am gasit un loc destul de bun la peluza si am inceput sa urmaresc meciul fara vreo asteptare sau speranta. Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca scenariul din meciul cu Lituania tinde sa se repete. Acelasi joc incalcit si lipsit de vigoare al romanilor si acelasi joc pragmatic, aerisit, modern si eficient al adversarilor. De data asta insa adversarii nu mai jucau in verde. Ne-au batut insa tot cu trei la zero chiar daca au jucat in rosu. Concluzia pe care am tras-o este ca nu mai exista echipe mari si echipe mici in fotbalul mondial ci o echipa a Romaniei din ce in ce mai mica.

A fost interesant de urmarit reactia spectatorilor si gradul de rezistenta la umilinta. La 1 la O toata lumea era optimista si convinsa ca se poate o revenire. La 2 la 0 a plecat primul val de spectatori. Nu mai striga nimeni nimic. La 3 la 0 a plecat inca un val, de data asta mult mai mare. Nu stiu finalul pentru ca am plecat si eu pentru a evita aglomeratia.

In timpul meciului incercam sa fac o analiza a fotbalului romanesc. Fireste ca nu sunt un specialist si nici nu ma numar printre cei care urmaresc zi de zi stirile sportive. Pot insa sa observ ca echipele de club merg din ce in ce mai bine, ca nivelul calitativ al competitiei interne a crescut dar ca, in acelasi timp, conducerea fotbalului romanesc este intr-un permanent scandal condimentat cu acuzatii de coruptie si prostitutie. Pana la urma nu cred sa fie alta solutie decat demiterea lui Mircea Sandu si alegerea unei noi echipe de conducere a federatiei. In lumea civilizata asa s-ar intampla. Probabil ca mai trebuie sa mai treaca ceva timp pana sa ne putem considera si noi o tara civilizata.