Este drept ca institutiile care ar trebui sa se ocupe cu controlul averilor nu sunt independente nici politic si nici economic. Sistemul este gandit in asa fel incat butoanele sa ramana permanent la dispozitia cuiva. Acum se afla la Basescu. Norocul unora este in mod evident ghinionul altora. Ridzi poate sa stea linistita. Udrea a fost chiar promovata. Pentru altii insa, aflati in tabara pierzatoare, vinovati sau nu, vin vremuri grele. Eu inca mai sper ca toate aceste institutii sa devina independente si sa inceapa sa-si faca datoria. Nu sunt optimist insa ca se va intampla foarte repede.

Revenind la cele intamplate astazi, ma intereseaza mai putin ca Mircea Geoana si Adrian Nastase au de lamurit unele aspecte legate de averile lor. Au avocati, au posibilitatea sa se apere, prin urmare nu cred ca asta-i subiectul cel mai important. Ma intriga insa momentul in care si ANI si DNA s-au decis sa ia atitudine hotarata impotriva celor doi lideri PSD. Tocmai va spuneam ca ambele institutii raspund la comanda lui Basescu. Urmeaza Congresul PSD si, cum este firesc, nici lui Basescu nu-i este indiferent cine va conduce principalul partid de opozitie in urmatorii cinci ani. Deci, intrebarea legitima care se pune este: cui ii face Basescu lupta mai usoara prin discreditarea celor doi posibili candidati? In cursa ar mai fi Miron Mitrea si Cristian Diaconescu. Unii spun ca, de fapt, amandoi fac parte din acelasi proiect si ca nu vor candida unul impotriva celuilalt. Vom afla raspunsul cat de curand.

Am stat pe toata durata lucrarilor in ultimul rand al salii impreuna cu ceilalti colegi din TSD. Am comentat toate discursurile, ne-am dat cu parerea, am facut pronosticuri, am impartit PSD-ul in fractiuni, am descoperit comploturi diabiolice, am inteles jocul lui Hrebenciuc si, in final, am tras concluziile si am stabilit strategia PSD-ului pentru urmatoarea perioada.

Dupa consiliul de vineri ramanem, in principal, cu “focul incrucisat”dintre Ion Iliescu si Mircea Geoana, cu competitia amicala dintre doi vechi prieteni, Adrian Nastase si Dan Mircea Popescu, cu discursul foarte mobilizator al lui Gheorghe Nichita, cu tensiunea negocierilor din afara salii de sedinta, cu gustul sandwich-urilor cu parizer de la bufet si cu speranta ca lucrurile vor intra intr-un fagas normal, de constructie si liniste interna.

Am incredere in Mircea Geoana, Adrian Nastase si Ion Iliescu, dar si in ceilalti membri din conducerea partidului ca, dupa consiliu, vor reusi sa ingroape securea razboiului si sa pregateasca alegerile locale si generale.

Este drept ca l-am vazut pe senator mergand pe holurile Parlamentului cu o escorta de fosti membri social democrati si viitori fosti membri social democrat. Nu am acordat prea mare atentie si nici nu am crezut ca senatorul de care facem vorbire poate fi un asemenea vanzator de iluzii. Acum realizez ca, atat in mintea dumnealui, cat si in a celor cativa nefericiti, nutrea speranta ca venirea lui Nastase va aduce schimbari in structurile de partid.

Daca la cei cativa nostalgici ai regimului solcanian, de trista amintire pentru ieseni si pentru marea majoritate a PSD-istilor, este normala o astfel de atitudine, la senatorul Solcanu este de neinteles. Cum este posibil sa ai atata experienta politica si sa poti sa crezi ca revenirea unui lider national iti poate reda tie pozitia in filiala local fara ca tu sa mai insemni ceva in judetul tau? Daca Ion Solcanu ar fi fost “liderul maxim” in Iasi, daca intreg judetul ar plange cu lacrimi de crocodil dupa vremurile cand se afla domnia sa la conducerea organizatiei, poate ar fi putut veni o decizie de la Bucuresti in favoarea sa. Ca o veste proasta pentru nostalgici, mergand in tot judetul, nu pot spune ca am intalnit o “rezistenta” a vreunei presupuse aripi Solcanu. Nu cred in existenta unei astfel de aripi….cred in existenta unor persoane, putine la numar, care nu reusesc sa mearga in pas cu schimbarile din politica romaneasca. Ma surprinde situatia cu atat mai mult cu clasa politica se reformeaza cu pasi de melc.

Se pare insa ca exista anumite persoane in politica romaneasca, si PSD-ul nu face exceptie, care traiesc inca dupa reguli valabile cu multi ani in urma. Odata cu descentralizarea deciziei politice, singura sansa a lui Ion Solcanu si a oricarui nemultumit din PSD de a mai face politica in acest partid, este sa se integreze in actuala echipa, sa contribuie la succesul in alegeri si apoi, pe baza aportului sau sa poata emite pretentii pentru diferite functii.

Asa ca ,domnule Solcanu, sunteti invitatul nostru in echipa de campanie…..

Nici consiliul asta nu face exceptie. Artificial, votul de astazi a capatat o noua miza. Dupa spusele unora de prin tara, astazi nu votam presedintele Consiliului National PSD ci avem de ales intre Geoana si Nastase. Mi se pare o idiotenie imensa. Sau poate nu este o idiotenie, poate este o strategie stabilita de unii care vor sa creasca o miza banala in ideea influentatii delegatilor. Cu alte cuvinte, daca ar fi fost de ales doar intre Dan Mircea Popescu si Adrian Nastase, rezultatul ar fi fost foarte clar si stiut de absolut toata lumea chiar inainte de consiliu. Ducand lupta politica in alt registru, in cel al luptei pentru prima pozitie in PSD, lucrurile de complica si capata alte conotatii.

Eu sunt unul dintre cei care nu cred ca astazi voi avea de ales intre Geoana si Nastase ci intre Dan Mircea  Popescu si Nastase. In conditiile astea alegerea este foarte simpla. Cand se va discuta despre conducerea PSD vor fi cu totul si cu totul alte discutii…Pana atunci imi pastrez convingerea ca este nevoie de Nastase in PSD.

Acum trebuie sa plec. Revin cu mai multe detalii dupa….

Revenirea lui Nastase la conducerea partidului este, pe cat de fireasca, pe atat de asteptata de foarte multi membri de partid. Timp de trei ani si jumatate a incercat Basescu sa-l gaseasca vinovat de macar un lucru. A pus toate institutiile impotriva lui si nu a reusit sa obtina nici macar o condamnare. Conform prezumtiei de nevinovatie, atat timp cat nu esti condamnat, esti nevinovat. Cred ca este momentul ca Nastase sa fie pus in drepturi si folosit la adevarata lui valoare in lupta politica.

Cine citeste presa scrisa cu regularitate poate isi aduce aminte de momentul in care s-a pus in discutie scoaterea din partid a senatorului Solcanu. Era de notorietate faptul ca nu ne-a legat niciodata vreo colaborare prea buna. Nu am fost niciodata printre preferatii domniei sale si nici nu-mi dorisem acest lucru…. se vedea cu ochiul liber ca nu avea mana buna in a-si alege colaboratorii apropiati. Cu toate astea am fost cel care s-a opus demiterii acestuia pentru simplul motiv ca, dupa atitia ani de condus organizatia judeteana, mai avea in judet organizatii fidele, ceea ce insemna voturi pentru PSD. Sunt de parere ca, dincolo de afinitati personale, politica trebuie facuta pragmatic. Lupta politica nu a fost si nu va fi niciodata una usoara, previzibila sau corecta, prin urmare un lider este puternic atunci cand ii strange in jurul sau  pe toti, de la cei care aduc un singur vot pana la cei care aduc cateva mii sau sute de mii. Sunt multe exemple de alegeri castigate la un vot.

Sustin in final, inca o data, ca este nevoie de fiecare membru de partid care reuseste sa aduca plusvaloare echipei PSD.

In primul rand ai perfecta dreptate in ceea ce priveste asemanarea dintre blogul meu si cel al lui Nastase. Fiind un incepator in ale comunicarii in “blogosfera”, am folosit template-ul standard de la wordpress. Dupa ce i-am dat o forma finala header-ului, am ajuns la concluzia ca imi place blogul asa cum este. Este doar o coincidenta, insa nu cred ca una nefericita.

In alta ordine de idei, Adrian Nastase se numara printre oamenii  care mi-au influentat cariera politica. Atunci cand esti la inceput de cariera cauti modele de succes (important este sa ai maturitatea sa vezi ce-i bun si ce-i rau la modelele spre care privesti). Nu ascund ca sunt oameni politici din alte partide care reprezinta surse de analiza si inspiratie pentru mine. Nu voi da nume pentru ca nu asta este subiectul discutiei.

Incerc, pe cat posibil, desi inregimentat politic si doctrinar, sa-mi pastrez doza de obiectivitate necesara mentinerii cu picioarele pe pamant. Nu cred in militantismul orb si patimas.

Despre politica blogurilor ma voi pronunta mai tarziu. Am nevoie de mai mult timp pentru a intelege pe deplin fenomenul. Ma bucura insa facilitatea comunicarii in spatiul virtual. Sper insa ca macar aici orgoliile si pasiunile sa fie mai ponderate.