Parti pozitive:

- intri pe autostrada de la granita Greciei cu Bulgaria si mergi pana dincolo de Katerini in cele mai bune conditii. Anul viitor va fi gata intreaga autostrada pana la Atena.

- statiunile sunt noi si ofera turistilor toate conditiile pentru o vacanta frumoasa la litoralul Marii Egee. De la cazare, la tavernele cu meniu in romana, bulgara, rusa si germana, la plajele foarte bine ingrijite, cu sezlonguri si umbrelute, pana la posibilitatile de distractie pe plaja si in statiune, totul este gandit pentru a oferi cat mai mult la preturi relativ mici.

- statul sprijina investitiile private in turism. Cei care construiesc o vila intr-o statiune pe litoral sunt scutiti de plata imozitului pana la finalizarea investitiei, chiar daca exploatarea turistica a imobilului incepe mai devreme. Asa se explica faptul ca sunt multe vile cu ultimul etaj neterminat. Mai sunt si alte facilitati acordate de stat pe care nu le-am aflat.

- agentiile de turism care organizeaza excursii sunt foarte multe, ceea ce face ca lupta dintre ele sa duca la scaderea preturilor si la imbunatatirea conditiilor. Practic, din concurenta dura dintre agentii castiga in primul rand turistul.

- stiu sa vanda orice stanca, ruina sau bucata de insula. Fac din orice o poveste care sa-i incante pe vizitatori. Nu vine nimeni, din nicio excursie, dezamagit.

- cu fonduri europene modernizeaza satele vechi, traditionale. Asa se face ca satele parasite de pe Olimp, cum sunt Paleo Panteleimonas sau Paleo Pori sunt acum destinatii turistice in sine. Casele din piatra aflate in ruina pana acum cativa ani sunt refacute in totalitate si oferite spre inchiriere. Dincolo de faptul ca vezi de sus litoralul pe zeci de kilometri, atmosfera rustica si linistita din sat merita toata atentia.

Puncte slabe:

- obiectivele turistice sunt foarte prost semnalizate. Daca mergi cu automobilul personal gasesti greu drumul catre un obiectiv turistic important.

- conditiile la hotel sunt mult sub cele din Turcia. Sistemul all inclusive nu se ridica la nivelul celui turcesc.

- cu cat de indepartezi mai mult de zona turistica lucrurile tind sa se complice pentru ca vorbitorii de engleza sunt din ce in ce mai rari.

- principalul punct slab este insa acela ca trebuie sa traversezi Bulgaria pentru a ajunge in Grecia. Este un chin sa circuli cu automobilul personal prin Bulgaria.

Am luat autocarul din fata agentiei de turism si am pornit spre Meteore. Am trecut prin orasul Larissa, unul dintre cele cinci-sase orase mai mari ale Greciei. Am trecut pe langa baza militara NATO in care locuiesc 250 000 de militari cu familiile lor si pe lanca un munte de piatra sub care, spun unii, ar fi construit americanii un adevarat oras secret. Daca ma intrebati pe mine eu cred ca este o foarte mare gogorita. Ce sa faca americanii cu un oras sub pamant in Grecia? Este insa o alta povestioara menita sa faca Grecia si mai interesanta.

Am ajuns apoi la “cel mai mare atelier” din Grecia care facea icoane pe lemn de chiparos. Bineinteles, pana acolo ghidul ne-a povestit legenda chiparosului si povestea vietii lui Alexandropulos, proprietarul atelierului. La intrare am fost serviti cu suc si dulciuri grecesti in timp ce o romanca ne-a facut o scurta demonstratie de arta bizantina. Am urmat tot traseul prin care o bucata de lemn de chiparos ajunge sa fie o icoana splendinda poleita in aur. In timpul asta, un Logan MCV argintiu cu numere de Suceava aproviziona printr-o usa laterala magazinul cu, n-o sa va vina sa credeti, exact acelasi model de icoane bizantine din lemn de chiparos. Ciudat… puteai sa juri ca sunt facute de Alexandropulos insusi.

Masina de Suceava nu am pozat-o asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant. La nevoie pot aduce vreo trei martori.

Am plecat apoi spre Meteore. Deja era ora pranzului si aerul devenise foarte fierbinte. Nu ne-am lasat intimidati si plini de entuziasm am inceput sa fotografiem manastirea Sf Stefan, prima care ti se arata cand vii pe drumul dinspre Larissa. Am mai mers putin si am facut prima oprire la Manastirea Varlaam putin mai jos de marea Meteora. Dincolo de aglomeratie si caldura pot spune ca a meritat efortul. Voi lasa pozele sa spuna mai mult despre cum cativa calugari au reusit sa construiasca pe un varf de stanca o astfel de minunatie. Au carat timp de 20 de ani materialele de constructie si apoi au terminat de construit manastirea in doar 40 de zile. Cum vi se pare?

Pe acolo urcau calugarii in manastire. Tot pe acolo se si aprovizionau. Cum adica cum?… cu ajutorul unui scripete foarte performant facut 100% din lemn.

A doua manastire vizitata a fost Rusanu, o manastire mica de calugarite. Din cele 12 calugarite care traiesc aici una este romanca din Iasi. Pana la manastire se urca pe 222 de trepte si se spune ca iti este iertat cate un pacat pentru fiecare treapta urcata. Le-am urcat pe toate si, daca nu era caldura ingrozitoare, poate as fi facut vreo doua – trei drumuri. M-am multumit prin urmare sa ma intorc acasa cu doar 222 de pacate mai putin. Unii spun ca sunt doar 208 trepte pana la intrarea pe poarta manastirii. Eu am preferat sa numar pana la casa de bilete.

… si o poza din gradina maicutelor.

Au fost 24 de manastiri al Meteore insa, din cauza cutremurelor unele nu au rezistat. Se mai vad insa ruinele pe varfuri de stanci.

Ar mai fi multe de povestit despre grotele in care au trait calugarii, despre ultimul calugar care mai traieste intr-o grota, despre popasul unde am mancat la intoarcere si despre multe altele insa ma voi opri aici. Daca va povestesc totul astazi maine ce mai scriu?

Ajuns in Iasi, m-am documentat mai atent despre Iasul anilor 1820. Cei care vor vizita Manastirea Trei Ierarhi, vor putea gasi pe peretii Salii Gotice doua placute de marmura pe care scrie:

“Aici la Manastirea Trei Ierarhi, la 27 februarie 1821 in prezenta eteristilor si a simpatizantilor greci si romani, Veniamin Costache, Mitropolit al Moldovei si Sucevei, a sfintit drapelul Eteriei si a binecuvantat pe seful acesteia, printul Alexandru Ipsilanti, dand prin aceasta semnalul luptelor pentru cauza sfanta a Libertatii Greciei in cadrul miscarii de eliberare a popoarelor din Balcani.”

Alexandru Ipsilanti era fiul lui Constantin Ipsilanti, fost domnitor al Moldovei la Iasi (1799-1801) si al Tarii Romanesti, la Bucuresti (1802-1806). Se intampla totul in timpul, si cu directul sprijin, ultimului domnitor numit de Inalta Poarta, Mihail Sutu Voda. In tot Iasul se auzea Marseillese in franceza si greaca (varianta adaptata de poetul Rigas). Este de mentionat ca la miscarea de eliberare a Greciei au aderat foarte multi tineri moldoveni care, in aceasta cauza, vedeau cauza eliberarii tuturor popoarelor din Balcani, implicit a Moldovei si Tarii Romanesti.

Pe 22 februarie se intruneste statul major al Eteriei la Manastirea Trei Ierarhi, iar pe 27 februarie 1821 se da semnalul inceperii Revolutiei pentru eliberarea Greciei. De remarcat este si faptul ca miscarea primeste binecuvantarea Mitropolitului Moldovei si al Sucevei, Veniamin Costache, desi la Iasi existau mai multe fete bisericesti grecesti.

Daca adaugam si dreptatea facuta in decembrie 2007, prin recunoasterea inceperii Revolutiei Romane la Iasi, in 14 decembrie 1989, putem spune ca traim intr-un oras al luptei de eliberare, atat pentru romani cat si pentru greci. Un motiv in plus pentru a fi mandri ca traim in Iasi, sau, pentru cei care nu traiesc in Iasi, un motiv in plus de mandrie ca suntem romani si ca Iasul este in Romania.

[youtube reIVQEEsHDw]