Zilele trecute am militat si in plenul Parlamentului European, asa cum am facut-o inca din 2000 si 2001 cand reprezentam studentii de la Universitatea “Al.I.Cuza” in Consiliul National al Studentilor, pentru o mai buna adaptare a materiilor studiate in scoala la evolutiile de pe piata muncii. Dadeam atunci exemple multiple cu tinerii care terminau medicina sau dreptul si lucrau ca agenti de vanzari. Problema este aceeasi in toate cele 27 state membre ale Uniunii, chiar daca la alt nivel.

Incurajarea parteneriatelor intre universitati si mediul de afaceri este vitala pentru stimularea cercetarii si valorificarea rezultatelor acesteia. Competitivitatea companiilor romanesti pe piata europeana si mondiala tine foarte mult si de capacitatea acestora de a sustine proiecte de cercetare si inovare astfel incat sa-si poata crea avantaje competitive.

Legea lui Funeriu este departe de tot ceea ce se intampla in restul Europei. Nu stiu ce cauta un personaj atat de sinistru intr-o functie atat de importanta, stiu insa ca imbecilitatile pe care tine sa le ridice la rang de lege vor afecta generatii intregi de copii. Cum poate un individ atat de insipid, care nu intelege mai nimic din tot ce se intampla in educatie, sa-si bata joc de atatea milioane de oameni?

Nu ma incanta in mod deosebit numarul amendamentelor aprobate ci faptul ca acestea au fost acceptate de raportori apartinand grupului popularilor europeni. Asta inseamna ca fiecare amendament a avut relevanta si sens. Urmeaza in dezbaterea comisiei mai multe rapoarte foarte importante pentru Romania, prin urmare voi incerca din nou sa ma intalnesc cu cei interesati, sindicate, ONG-uri, asociatii profesionale, studenti, profesori, parinti, angajatori, astfel incat sa pot completa materialele aflate in dezbatere cu viziunea concreta a celor de acasa. Este un demers destul de dificil pentru ca presupune o organizare din timp si o minima logistica, insa este un demers obligatoriu pentru democratia participativa. Sunt convins ca nimeni nu stie mai bine problematica specifica unui anumit domeniu decat cei care sunt implicati activ in domeniul respectiv. Oricat ar incerca un politician sa gandeasca politici sectoriale dintr-un birou sau sala de sedinte, initiativa are toate sansele sa esueze din cauza unei cunoasteri precare a situatiei si problemelor concrete din sectorul respectiv.

Nu poti vorbi despre invatamant fara sa colaborezi strans cu profesorii, elevii, studentii, parintii, angajatorii, sociologii si psihologii, sindicatele si asociatiile profesionale, sau cu cei care gandesc strategia nationala pentru urmatorii zece ani cel putin. Cum poti vorbi despre educatie fara sa stii in ce domenii isi doreste Romania sa atinga nivelul maxim de performanta in competitia cu celelalte state europene? Ce va produce Romania in zece ani? In ce domenii vom avea nevoie de cei mai multi specialisti? Cati elevi si ce fel de infrastructura scolara vom avea in cinci sau zece ani? In ce situatie suntem astazi comparativ cu statele europene? Mergem in aceeasi directie cu Uniunea Europeana? Ce sanse avem sa devenim mai competitivi pe viitor? Ce sanse au romanii ca in viitorul apropiat sa beneficieze de locuri de munca mai bune si mai bine platite?

Inainte sa lansezi spre dezbatere o Lege a Educatiei, alta decat cea abia aprobata cu putin timp in urma, trebuie sa-ti pui mai multe intrebari. Nu-i suficient sa urmaresti sa se scrie despre tine. A avea notorietate nu-i intotdeauna o veste buna.

Agenda Lisabona are ca obiectiv anul 2020 pentru a transforma economia europeana in cea mai performanta economie mondiala bazata pe cercetare si inovare. Un astfel de deziderat nu poate fi atins decat cu investitii substantiale in educatie si in cercetare. Romania se pare ca-si compromite intentionat sansele de a juca un rol important in viitoarea economie europeana. In felul acesta, in doar cativa ani vom deveni o economie anexa la cele vest europene. Vom produce numai ce refuza sa mai produca cei din vest. Cu siguranta vom reprezenta insa o importanta piata de consum, adica vom importa foarte multe produse pe care am fi putut sa le producem in tara. Asta inseamna locuri de munca mai multe si mai bine platite in alte tari, valoare adaugata mai mare tot in alte tari, importuri mari si deficit de locuri de munca la noi.

Situatia se datoreaza insa nu numai incompetentei ci si servilismului sistemului educatiei nationale. De la ministru pana la director de scoala, nimeni nu ia apararea profesorilor si scolii romanesti. Toti sunt mai preocupati sa intre in gratiile sefilor, fie ca vorbim de sefi de inspectorate judetene, directori de scoli sau ministru.  Nu conteaza ca tinerii din mediul rural nu vor mai avea nicio sansa sa ajunga la un liceu sau o facultate buna de la oras. Nici faptul ca multe scoli vor fi inchise si ca va fi stimulat abandonul scolar. Important este sa reducem cheltuielile bugetare.

Efectele vor fi devastatoare pentru Romania pe termen scurt, nici macar mediu.