Despre cum avea sa se deruleze Congresul v-am spus cateva lucruri vineri si trebuie sa mentionez din start ca nu am gresit absolut deloc. Aranjamentele si aliantele valabile la ora inceperii lucrarilor au cazut si s-au refacut de cateva ori pana la vot. Unele au cazut definitiv in timp ce altele surprinzatoare s-au format in timpul discursurilor candidatilor pentru diferite functii. Au existat tradari desi nimeni nu poate arata cu certitudine vreun tradator. Dupa ordinea in care au fost desigilate urnele se poate aproxima orientarea unei delegatii judetene fara ca cineva sa poata asocia un delegat cu un buletin de vot.

Spuneam ca vor conta discursurile insa mult mai importante vor fi discutiile din afara salii. Au contat discursurile candidatilor la prima functie in partid si mesajele date de liderii cu greutate. Dupa Ion Iliescu, singurul care a reusit sa ridice toata sala in picioare a fost Victor Ponta. Valul imens de simpatie de care se bucura avea sa se stinga foarte curand. Liderii de organizatii au simtit pericolul si s-au intors intre proprii delegati. Cu putin timp inainte de vot lucrurile pareau sa se intoarca din nou in favoarea lui Geoana. Intoxicarile si manipularile au facut ca oamenii sa devina suficient de confuzi incat sa mearga pe varianta propusa de liderul judetean. Cu cat ne apropiam mai mult de momentul votului cu atat mai tensionata era atmosfera. Dupa vot s-a asezat o liniste cumplit de greu de suportat. Nu mai era nimic de facut. Zarurile fusesera aruncate.

A fost de departe cea mai grea si cea mai importanta lupta pe care am dus-o pana acum si am avut parte de destule pana acum. Multi primari si colegi de la Iasi ma intrebau foarte mirati de ce ma consum asa de tare. Era greu de inteles pentru ei de ce m-am expus asa de tare in aceasta lupta, cunoscuta fiind pozitia liderului judetean. Desi mi-au apreciat luarile publice de pozitie din ultima saptamana, multi erau de parere ca ar fi fost mai sanatos sa nu le fi facut. Imi este greu sa gasesc un raspuns clar si cuprinzator. Cert este ca nu am analizat nicio secunda oportunitatea implicarii mele in competitie alaturi de Victor Ponta. Pur si simplu am intrat in lupta considerand din start ca este o datorie fata de generatia din care fac parte, fata de cei care au avut incredere in mine de-a lungul anilor si nu in ultimul rand fata de familie, prieteni si toti cei care-mi sunt dragi.

Incredere mea in Victor Ponta a fost construita in ani de zile de munca in aceeasi echipa. A fost alaturi de mine in toate momentele importante care mi-au marcat cariera politica. Prin urmare nu aveam cum sa nu-i fiu alaturi intr-o lupta cu miza de o asemenea amploare. Pentru ca il cunosc si pentru ca ii stiu activitatea nu am avut nici cea mai mica ezitare in a adera la proiectul sau. Am incredere in acest proiect si am afirmat acest lucru inca de acum trei saptamani cand o candidatura a sa nu era nici macar luata in calcul. Nu a fost premonitie si nici nu ma pricep sa ghicesc in stele. Pur si simplu mi-am exprimat speranta ca va exista in viitor un astfel de proiect si, ca sa fiu sincer pana la capat, ma gandeam ca batalia de ieri ar fi putut avea loc prin 2012. Acum pot spune ca a fost mai bine asa.

Primesc foarte multe sms-uri, mail-uri si telefoane de felicitare de parca eu as fi candidat pentru functia de presedinte al PSD. Nevoia de schimbare era reala si cei cu simtul realitatii normal dezvoltat nu aveau cum sa n-o observe. Tot mai multi pesedisti se simteau blocati intr-un partid fara perspectiva, fara viitor. Era clar pentru toti ca drumul pe care mergeam nu avea cum sa duca prea departe. Urmau inevitabil alte infrangeri, alte aliante rusinoase si o noua candidatura in 2014 fara sanse. Victoria lui Victor Ponta a readus speranta si increderea tuturor pesedistilor sau celor care au simpatizat PSD. Acum acesta are obligatia sa redea demnitatea, consecventa si eficienta activitatilor politice ale PSD.

Ma uit acum in urma si incerc sa-mi dau seama care a fost motivatia cea mai puternica. Care sunt resorturile care ne fac sa rezistam stresului, efortului si tensiunii care ating uneori valori greu de imaginat. Cu siguranta au contat enorm prietenia, increderea, dorinta de schimbare, solidaritatea de generatie si ambitia de a schimba lucrurile in bine. Cred insa ca puterea, rezistenta si determinarea pe care le solicita o astfel de lupta isi gasesc sursa in ceva mult mai profund. Cred ca au castigat ieri cei care au crezut mai mult intr-un principiu decat intr-o functie. In timp ce pentru unii era vorba mai mult de functii si de privilegii, pentru ceilalti lupta a avut si o componenta principiala. As fi ipocrit sa spun ca nu a fost o lupta pentru putere. Important este insa ce-si propune fiecare sa faca dupa ce a obtinut puterea. Eu sunt convins ca PSD are nevoie de un alt mod de a face politica si cred ca lucrurile se vor schimba in bine in perioada urmatoare. Congresul PSD 2010 trebuie sa insemne un pas important in reformarea clasei politice.

Am zis ca scriu doar cateva randuri si se pare ca nu reusesc sa ma mai opresc. Scuzati incoerenta. Sunt doar ganduri sincere puse in fraze brute, nefinisate. Posibilele greseli se datoreaza indispozitiei care amana o a doua lectura pentru mai tarziu.

Din acest punct in care alegerile prezidentiale din 2009 au prins PSD, logic era un pas in fata inspre insanatosirea definitiva a structurilor politice. Modificarile propuse in noul Statut reprezinta insa un foarte surprinzator si nedorit pas inapoi. Socul pierderii alegerilor pentru sefia statului pare sa fi turnat plumb in ghete celor care luptau pana nu demult pentru democratie, drepturi egale intre membri si transparenta in luarea deciziilor. Votul pe echipe face exact contrariul: fura dreptul delegatilor la Congres de a alege. Fiecare delegat va fi obligat sa voteze echipa in care se gaseste liderul organizatiei judetene din care face parte. In acelasi timp, va fi obligat sa voteze foarte multi lideri din alte zone cu care nu este absolut deloc de acord. Cei care s-au luptat pentru Mircea Geoana si pentru PSD in sase campanii in doar trei ani se vor vedea in situatia in care vor merge la Bucuresti doar pentru a face figuratie. Nu ar fi fost mai simplu ca fiecare candidat la functia de presedinte sa-si numere voturile dupa ce si-a facut echipa? Nu era mai simplu si mai corect, in cazul de fata, sa se intalneasca doar liderii, sa stabileasca norma de participare, echipele si apoi sa-si numere voturile? In felul asta nu s-ar mai deplasa nimeni pana in Bucuresti, nu s-ar mai cheltui bani, nu s-ar mai pierde timpul si nu ar ramane nimeni cu sentimentul ca parerea lui nu conteaza. Conform noului Statut ar trebui organizate sedinte la nivel judetean pentru a stabili echipa din care sa faca parte presedintele organizatiei judetene, in cazul fericit in care democratia ar ramane valabila la nivel local, si apoi sa se stabileasca presedintele in sedinta de Comitet Executiv National. Pentru ce sa se mai deplaseze mii de delegati la Bucuresti? Imaginea de partid puternic, democratic, deschis, modern, european, trebuie dublata de realitate pentru a fi credibila. Nu poti sa pretinzi ceea ce nu esti la nesfarsit.

Eu sunt de parere ca presedintele unui partid ar trebui votat de toti membrii de partid in urma unei campanii nationale in care toti candidatii sa se deplaseze in toate organizatiile judetene. Efortul ar fi imens din partea acestora insa miza ar fi pe masura. Castigatorul ar avea legitimitate maxima si ar porni in cursa pentru alegerile prezidentiale cu o sustinere foarte puternica pana la nivel de comuna si sat. La propunerea presedintelui, Consiliul National ar trebui sa aleaga echipa de vicepresedinti si secretari executivi. In felul acesta, consider eu, PSD ar putea avea o sansa in viitoarele lupte politice.

Nu sunt de acord ca democratia este buna numai atunci cand serveste interesul cuiva. Nu poti sa militezi pentru democratie doar pentru a pune mana pe putere, pentru ca asta vor sa auda oamenii, si apoi sa le iei dreptul elementar de a alege. Ma declar total si fara nicio ezitare impotriva votului pe echipe. Un lider, in loc sa se teama de membrii partidului pe care-l conduce, ar trebui sa se bazeze pe acestia si sa le respecte opiniile.

L-am urmarit saptamana trecuta in plenul Parlamentului European pe Zapatero, primul ministru al Spaniei si liderul stangii spaniole. Mi-am adus aminte de momentul in care a castigat sefia partidului, de putinele sanse care i s-au dat initial si de scepticismul cu care era privit mandatul sau. Nu era decat un tanar fara prea mare notorietate in partid care propunea un proiect ambitios. Acum Zapatero conduce singurul partid mare de stanga din Europa care se afla la guvernare. Mai mult, este cel mai apreciat lider al stangii europene. In Marea Britanie laburistii englezi , dupa ce au renuntat la Tony  Blair, nu reusesc sa opreasca trendul descendent din sondaje, in conditiile in care mai sunt doar cateva luni pana la alegeri. Doar un miracol ii mai poate salva. L-au reactivat si acesta in speranta ca vor reusi sa transfere din simpatia de care se mai bucura insa Blair catre Gordon Brown. Sansele sunt insa minime.

Cred ca, daca PSD ar gasi curajul sa faca o schimbare de genul celei din Spania, ar fi sanse reale ca social-democratia romaneasca sa nu urmeze modelul laburistilor. In momente dificile este nevoie de indrazneala si de viziune.

Momentul congresului din 2005 a insemnat, fara doar si poate, o schimbare in bine pentru PSD. Fara sa intru in analize, sunt convins ca ultimii cinci ani au insemnat democratizarea interna a PSD-ului. Din pacate nu a fost atins obiectivul principal al acestor cinci ani, acela de a castiga alegerile prezidentiale. Greselile care au decis esecul sunt acum platite de fiecare membru de partid.

Nu stiu cu cine voi vota la Congres. Va depinde foarte mult de modul in care organizatia judeteana PSD Iasi se va regasi in echipa de conducere. Este foarte important sa ai o voce puternica la Bucuresti. Am vazut atunci cand s-a votat bugetul ce consecinte grave are pentru oras faptul ca PDL Iasi nu conteaza in conducerea de la Bucuresti. Stiu insa ca un proiect cu Victor Ponta presedinte al PSD ar avea sanse mari sa fie unul de succes.