Lasesem ieri un comentariu pe blogul lui Iulian Micu referitor la faptul ca vad blogul meu ca pe o pagina personala. In momentul in care trebuie sa ies cu o pozitie oficiala a partidului din care fac parte, atunci voi face conferinta de presa, voi scrie comunicate, voi veni in emisiuni la radio sau tv.

Faptul ca am pomenit de Irinia Schrotter nu este pentru ca ma intereseaza persoana in cauza, ba chiar dimpotriva, ci se datoreaza faptului ca, auzind zvonuri despre tineretea furtunoasa a irineipentruiasi, mi-am permis sa-mi dau cu parerea ca s-ar putea sa-i influenteze negativ, nu numai imaginea politica (daca putem vorbi despre asa ceva), ci si pe cea de om de afaceri.

Era nevoie si de o pata de culoare in campania pentru primarie. Se anunta mult prea tensionata…prin urmare, trebuia sa fie cineva care sa ne descreteasca fruntile.

Cu o agenda de lucru atat de incarcata este de la sine inteles ca nu mai exista timpul fizic pentru a se tine de promisiuni. Cand sa mai vorbesti si cu cetatenii, in speta iesenii? Cand sa mai vii cu un proiect pentru Iasi? Cand sa mai gasesti timp sa convingi ministrii din propriul guvern de importanta soselei de centura pentru Iasi sau a aeroportului international pentru intreaga zona?

Asa se face ca, dupa patru ani de mandat, fara nici cea mai mica realizare, vin cu un tupeu greu de inchipuit si-i critica pe altii. Cu alte cuvinte, nu conteaza ca nu au facut nimic in patru ani, nu conteaza ca au avut un guvern in mana, nici ca au condus comisii parlamentare, important este ca si ceilalti au gresit pe ici pe colo.

Dincolo de populismul ieftin ramane un gust amar si un sentiment al neputintei si al deznadejdii. Care reforma a clasei politice? Mai trist este ca tot mai multi romani, din naiv optimisti, devin realist pesimisti si nu se mai prezinta la vot.

Vom ajunge sa ne alegem noi intre noi!