Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

Fata-n fata cu viitorii politicieni si analisti politici

Ieri am avut norocul, onoarea si placerea sa particip la o intalnire cu studentii si masteranzii Facultatii de Stiinte Politice. Nu am dat denumirea exacta a facultatii pentru ca nu o stiu si nici nu cred ca este foarte importanta. Importanti sunt profesorii de acolo si studentii care, lucru foarte rar in ultimii ani, par pasionati de domeniul in care se pregatesc. Ma asteptam la o intalnire cu cativa studenti, maxim treizeci, adusi cu forta de doamna profesoara intr-o clasa de studiu. Prima surpriza am avut-o cand am aflat ca ne vom intalni intr-un amfiteatru. Mi-am zis ca oricum vom fi mai multi tineri politicieni si jurnalisti decat studenti. Apoi am sunat-o pe Simona, asistent universitar si organizator al evenimentului si o buna prietena din perioada primilor mei pasi in politica, pentru a ma sfatui cu ea in legatura cu numarul de brosuri cu raportul meu de activitate pe care sa le aduc la intalnire. Am intrebat-o data sunt suficiente treizeci si mi-a raspuns foarte sec: “Sigur, nu! Vor fi cel putin o suta de tineri in sala.”

A avut dreptate. Sala a fost plina si toti au stat pana la sfarsit chiar daca discutiile s-au intins de-a lungul a trei ore. Intr-un fel regretam ca nu mi-am pregatit un discurs pentru eveniment si am mizat o data in plus pe inspiratia de moment si pe o discutie libera, neprotocolara, care sa lase libertate fiecaruia sa abordeze temele pe care le considera cele mai interesante. Trebuie spus ca lista de posibile teme de abordat era una foarte vasta care nu putea fi acoperita intr-o singura intalnire chiar daca ar fi fost un singur invitat. Avand in vedere numarul mare de vorbitori, ziaristii si cate doi de la fiecare partid, misiunea era imposibila din start. Din alt punct de vedere ma bucuram ca am ramas consecvent hotararii mele mai vechi de a nu invata si recita discursuri. Discursurile memorate sunt moartea comunicarii din punctul meu de vedere. Nu poti fi natural si cu atat mai putin credibil daca vorbesti permanent cu cuvintele altora. Mircea Geoana a fost acuzat de faptul ca a parut si pare artificial in tot ce spune si face. Probabil ca asa este si poate ca asa se explica si esecul sau.

Discutiile au fost foarte interesante iar interventiilor au avut substanta, ceea ce a reprezentat un castig pentru toti. Ca politician am putut afla lucruri inedite din culisele celor de la PDL, PNL sau PRM, sau din redactiile diferitelor ziare. Am avut grija sa spun si eu cate ceva din bucataria PSD Iasi insa nu foarte mult pentru a nu crea sensibilitati suplimentare intr-o perioada si asa tensionata. Studentii au avut “material didactic” dupa spusele lui Costi Neagu de la PDL si sunt convins ca vor avea ce “diseca” in perioada urmatoare. Cu siguranta cel mai mare castig pentru mine l-a reprezentat comunicarea cu tinerii interesati de politica dar inca neafiliati vreunui curent ideologic. Ma refer mai putin  la schimbul de replici, la intrebari si raspunsuri, desi si acestea au fost relevante. Ma refer insa la comunicare non verbala, la reactia salii, la zambetele ironice, ridicatul din spranceana, incruntarea usoara la auzul unor lucruri cu care erau in dezacord, zambetele aprobatoare si gesturile fine, aproape insesizabile, de acord si de sustinere. Comunicarea cu o sala plina cu astfel de tineri este o sansa pe care niciun politician nu ar trebui s-o rateze, ba mai mult s-o caute. Este fara doar si poate o experienta incredibila din care poti trage foarte multe invataminte. Simt ca am castigat foarte mult aseara si sper ca si pentru tinerii din sala sa fi fost macar o experienta utila.

Mi-au ramas in minte cuvintele unui tanar tuns foarte scurt, cu o atitudine razboinica, un fel de rebel al promotiei dupa imbracaminte si felul in care a reactionat sala cand a intrat. A tinut sa spuna politicienilor care sunt diferentele dintre competitiile sportive si cele politice: “In sport te antrenezi cinci ani ca sa alergi cinci secunde in timp ce in politica alergi cinci secunde pentru a dormi apoi cinci ani.” Mandat de cinci ani au doar europarlamentarii si presedintele Romaniei. Cum Basescu nu era in sala, iar singurul europarlamentar eram eu, putem crede ca se referea la mine. Sunt insa convins ca durata mandatului de europarlamentar nu prezenta interes pentru nimeni, iar faptul ca in sala erau persoane din echipa de campanie a lui Basescu ma face sa cred ca sageata era adresata tuturor politicienilor. Pe fond problema ridicata este reala si nu ai cum sa nu-i dai dreptate.

Nu as putea enumera acum tot ce mi-a placut si mi s-a parut important pentru ca a fost o seara plina, bogata si relevanta din toate punctele de vedere. Am promisiunea organizatorilor ca vom continua seria intalnirilor si astept cu nerabdare urmatoarea “confruntare”.

Tags: Politica, stiinte politice, tineri politicieni