Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

Cateva ganduri despre Congresul PSD 2010

Poate ca ar fi fost mai intelept sa scriu aceste randuri mai tarziu, sau poate maine, pentru a evita o anumita posibila incoerenta cauzata de starea de rau general probabil ca efect al stresului si al oboselii. Am deschis insa calculatorul pentru ca sunt cateva idei pe care tin foarte mult sa le impartasesc acum. Probabil ca le voi dezvolta in postari ulterioare.

Despre cum avea sa se deruleze Congresul v-am spus cateva lucruri vineri si trebuie sa mentionez din start ca nu am gresit absolut deloc. Aranjamentele si aliantele valabile la ora inceperii lucrarilor au cazut si s-au refacut de cateva ori pana la vot. Unele au cazut definitiv in timp ce altele surprinzatoare s-au format in timpul discursurilor candidatilor pentru diferite functii. Au existat tradari desi nimeni nu poate arata cu certitudine vreun tradator. Dupa ordinea in care au fost desigilate urnele se poate aproxima orientarea unei delegatii judetene fara ca cineva sa poata asocia un delegat cu un buletin de vot.

Spuneam ca vor conta discursurile insa mult mai importante vor fi discutiile din afara salii. Au contat discursurile candidatilor la prima functie in partid si mesajele date de liderii cu greutate. Dupa Ion Iliescu, singurul care a reusit sa ridice toata sala in picioare a fost Victor Ponta. Valul imens de simpatie de care se bucura avea sa se stinga foarte curand. Liderii de organizatii au simtit pericolul si s-au intors intre proprii delegati. Cu putin timp inainte de vot lucrurile pareau sa se intoarca din nou in favoarea lui Geoana. Intoxicarile si manipularile au facut ca oamenii sa devina suficient de confuzi incat sa mearga pe varianta propusa de liderul judetean. Cu cat ne apropiam mai mult de momentul votului cu atat mai tensionata era atmosfera. Dupa vot s-a asezat o liniste cumplit de greu de suportat. Nu mai era nimic de facut. Zarurile fusesera aruncate.

A fost de departe cea mai grea si cea mai importanta lupta pe care am dus-o pana acum si am avut parte de destule pana acum. Multi primari si colegi de la Iasi ma intrebau foarte mirati de ce ma consum asa de tare. Era greu de inteles pentru ei de ce m-am expus asa de tare in aceasta lupta, cunoscuta fiind pozitia liderului judetean. Desi mi-au apreciat luarile publice de pozitie din ultima saptamana, multi erau de parere ca ar fi fost mai sanatos sa nu le fi facut. Imi este greu sa gasesc un raspuns clar si cuprinzator. Cert este ca nu am analizat nicio secunda oportunitatea implicarii mele in competitie alaturi de Victor Ponta. Pur si simplu am intrat in lupta considerand din start ca este o datorie fata de generatia din care fac parte, fata de cei care au avut incredere in mine de-a lungul anilor si nu in ultimul rand fata de familie, prieteni si toti cei care-mi sunt dragi.

Incredere mea in Victor Ponta a fost construita in ani de zile de munca in aceeasi echipa. A fost alaturi de mine in toate momentele importante care mi-au marcat cariera politica. Prin urmare nu aveam cum sa nu-i fiu alaturi intr-o lupta cu miza de o asemenea amploare. Pentru ca il cunosc si pentru ca ii stiu activitatea nu am avut nici cea mai mica ezitare in a adera la proiectul sau. Am incredere in acest proiect si am afirmat acest lucru inca de acum trei saptamani cand o candidatura a sa nu era nici macar luata in calcul. Nu a fost premonitie si nici nu ma pricep sa ghicesc in stele. Pur si simplu mi-am exprimat speranta ca va exista in viitor un astfel de proiect si, ca sa fiu sincer pana la capat, ma gandeam ca batalia de ieri ar fi putut avea loc prin 2012. Acum pot spune ca a fost mai bine asa.

Primesc foarte multe sms-uri, mail-uri si telefoane de felicitare de parca eu as fi candidat pentru functia de presedinte al PSD. Nevoia de schimbare era reala si cei cu simtul realitatii normal dezvoltat nu aveau cum sa n-o observe. Tot mai multi pesedisti se simteau blocati intr-un partid fara perspectiva, fara viitor. Era clar pentru toti ca drumul pe care mergeam nu avea cum sa duca prea departe. Urmau inevitabil alte infrangeri, alte aliante rusinoase si o noua candidatura in 2014 fara sanse. Victoria lui Victor Ponta a readus speranta si increderea tuturor pesedistilor sau celor care au simpatizat PSD. Acum acesta are obligatia sa redea demnitatea, consecventa si eficienta activitatilor politice ale PSD.

Ma uit acum in urma si incerc sa-mi dau seama care a fost motivatia cea mai puternica. Care sunt resorturile care ne fac sa rezistam stresului, efortului si tensiunii care ating uneori valori greu de imaginat. Cu siguranta au contat enorm prietenia, increderea, dorinta de schimbare, solidaritatea de generatie si ambitia de a schimba lucrurile in bine. Cred insa ca puterea, rezistenta si determinarea pe care le solicita o astfel de lupta isi gasesc sursa in ceva mult mai profund. Cred ca au castigat ieri cei care au crezut mai mult intr-un principiu decat intr-o functie. In timp ce pentru unii era vorba mai mult de functii si de privilegii, pentru ceilalti lupta a avut si o componenta principiala. As fi ipocrit sa spun ca nu a fost o lupta pentru putere. Important este insa ce-si propune fiecare sa faca dupa ce a obtinut puterea. Eu sunt convins ca PSD are nevoie de un alt mod de a face politica si cred ca lucrurile se vor schimba in bine in perioada urmatoare. Congresul PSD 2010 trebuie sa insemne un pas important in reformarea clasei politice.

Am zis ca scriu doar cateva randuri si se pare ca nu reusesc sa ma mai opresc. Scuzati incoerenta. Sunt doar ganduri sincere puse in fraze brute, nefinisate. Posibilele greseli se datoreaza indispozitiei care amana o a doua lectura pentru mai tarziu.

Tags: Congres PSD, PSD, Victor Ponta