Ziua mea si Revolutia

In fiecare an mi-am sarbatorit ziua de nastere printre pregatirile de Craciun. Asa cum am mai spus, mult timp nu mi-a fost clar daca sunt nascut pe 23 sau in ajunul Craciunului. Incepand cu iarna lui 1989, de ziua mea se discuta foarte mult despre Revolutie. Imi aduc foarte bine aminte seara de 23 decembrie 1989. Ca in fiecare an, mama imi pregatise tort si multe bunatati. Si acum vad masa aranjata foarte frumos in asteptarea musafirilor. Cu toate astea, ceva ciudat se intampla. Se facea din ce in ce mai tarziu si nu suna nimeni la usa. Mama statea in sufragerie cu ochii lipiti de televizor. Imi era destul de clar ca se intampla ceva grav. Oamenii de la televizor tipau, vorbeau unii peste altii, se inghesuiau sa intre toti in cadru. Faceam acum legatura cu discutiile in soapta despre nu stiu ce evenimente intamplate undeva prin tara. Vecinii ascultau la radio si discutau intre ei cu teama parca. Acum incepeam sa inteleg si de ce plecase tata la unitate de cateva zile si nu avea sa fie de ziua mea acasa. Era clar, se intampla ceva in tara si nu parea sa fie un lucru bun.

De dimineata scrisesem cu creta in fata blocului, impreuna cu cel mai bun prieten: “Ceausescu anul nou, il va face in cavou!”. Ni se paruse amuzant. Erau cuvinte auzite pe la televizor sau pe la radio. Nu insemnau nimic pentru noi. Pana la urma, mama a coborat la vecinii de la etajul trei si i-a invitat la o felie de tort. Pe scara eram foarte multi copii de varste apropiate. Cred ca nu a vut curajul sa coboare mai jos la ora aceea destul de tarzie. Asa se face ca, de ziua mea, am mancat totusi tort si am sarbatorit putin.

Lucrurile pareau sa se inrautateasca. A trebuit sa ne mutam in apartamentul vecinilor pentru ca al nostru dadea intr-un bulevard important al orasului. Chiar in fata blocului se facuse o baricada. Se zvonea ca vor veni teroristi cu masini si vor impusca oamenii pe strada. Apoi a trebuit sa ne mutam in alta zona a orasului la o prietena a mamei pentru ca intreaga zona unde locuiam devenise una periculoasa. Erau multe unitati militare in zona si se spunea ca teroristii vor ataca unitatile militare.

In rest, Revolutia mi-am petrecut-o la geam, desi nu aveam voie, incercand sa identificam teroristii. Eram patru baieti (eu, fratele meu si cei doi copii ai prietenei mamei mele) si era un act de bravura din partea noastra sa stam cat mai mult la geam. Nu am vazut niciun terorist desi am auzit foarte multe focuri de arma. Permanent aflam de oameni care au fost impuscati. Imi era clar acum ca tata nu avea sa vina prea curand acasa. Mama ii impletise o banderola de pus la mana din trei bucati de panza tricolore. Multe nu-mi mai aduc aminte, insa stiu ca la un moment dat s-a linistit totul. Parca printr-o minune toata tensiunea disparuse. Nu mai era urma de terorist. Toata lumea sarbatorea si se felicita. Cu alte cuvinte, invinsesem. Nici acum nu este foarte clar cine cu cine s-a luptat in decembrie 1989. Probabil ca au existat teroristi, desi dovezi clare nu avem nici astazi, dupa 20 de ani. Dupa cateva zile s-a intors si tata si lucrurile au intrat in normal.

Tags:

Lasati un comentariu


 

orizontal line