Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

Base intr-o lume de tampiti

Imi aduc aminte de primii ani de scoala, cand ma trezea mama dimineata devreme pentru a ajunge la ora 7 la ore. La scoala generala din cartier se invata in trei schimburi iar noi, cei mai mici, eram in primul schimb. As fi dat orice atunci sa fi fost in locul fratelui meu care incepea orele la 11. Cu toate astea nimic nu traiam mai intens atunci decat intalnirea cu doamna invatatoare. Doamna Mantaila avea reputatia de cea mai dura invatatoare. De-a lungul anilor insa ma uit in urma cu foarte mare admiratie si respect catre cea care nu-i lasa pe parinti sa faca temele cu noi, care ne scotea la alergat prin curte cand simtea ca nu dam randament la ore, care ne ducea in fiecare vara in tabere si care, intr-un final, s-a dovedit a fi ca o mama pentru fiecare dintre elevii sai.

Si acum imi aduc aminte prima zi de scoala cand ne repartizau pe clase. Evident ca ai mei s-au straduit sa ma dea la cea mai buna clasa. Stateam cu emotii printre copii de varsta mea si asteptam cuminte in soare, in curtea scolii, sa ni se spuna in ce clasa sa mergem cand au venit ai mei parinti si mi-au spus ca voi fi in clasa doamnei Mantaila si ca toti cei care au invatat cu ea au ajuns studenti. Imi suna atat de necunoscut si atat de greu acest cuvant incat, faptul ca voi merge la scoala devenea o misiune foarte importanta cu finalitate clara. A fi student suna pentru mine aproape la fel cu a deveni aviator. Visul meu era pe atunci sa pilotez avioane de vanatoare.

Nu mi-ar ajunge timpul sa scriu despre toti profesorii pe care i-am avut, pe care i-am respectat si care, inevitabil, si-au pus amprenta pe formarea mea umana ma intai, si apoi profesionala. Evident ca au fost si cativa pe care nu i-am respectat niciodata si nici nu le-am frecventat orele cu placere. Au fost insa putini si multora dintre ei le-am uitat si numele.

Ceea ce vreau sa spun este ca scoala romaneasca a fost una dintre cele mai bune din Europa. Olimpiadele internationale aveau permanent castigatori din Romania. In mare parte lucrul asta s-a pastrat. A scazut insa foarte mult nivelul mediu de pregatire tocmai din cauza becalizarii, manelizarii si otevizarii. Daca facem o comparatie a modelelor care au calauzit generatii intregi pana prin ’95 sau ’96 si cele care-i inspira pe tinerii de astazi vom observa o discrepanta enorma. In analiza tranzactionala se opereaza cu notiunea de sablon psihologic. Fiecare dintre noi ne manifestam prin trei stari principale: copil, adult si parinte. In starea parinte, inconstient, actionam dupa sabloane preluate de la parinti sau persoane care ne-au impresionat profund. Practic, repetam automat atitudini, gesturi si expresii.

Dincolo de problema subfinantarii, problema foarte grava, dincolo de toate celelalte probleme legate de corelarea materiilor de studiu cu realitatea de pe piata muncii, cred ca atacul dur dat de cel care ocupa cea mai importanta functie in stat la adresa invatamantului romanesc poate avea efectul unui tsunami. Inconstienta cu care Basescu decredibilizeaza un intreg sistem de valori, singurul menit sa asigure cea mai importanta resursa de bogatie a Romaniei, resursa umana, este de-a dreptul inspaimantatoare. Individul asta, nu numai ca nu are ce sa caute la conducerea tarii, dar poate fi suspectat, pe buna dreptate, de atitudini impotriva interesului national. Declaratiile iresponsabile si insistenta cu care incearca sa impuna pachetul de legi gandit de ministrul de trista amintire Miclea nu fac decat sa introduca haos in sistemul de invatamant, si asa aflat in dificultate.

Este o vorba care spune ca “suntem ceea ce vedem in jurul nostru”. Intr-o lume a perceptiilor, fiecare dintre noi observa mai usor lucrurile cu care rezoneaza. Practic, realitatea este subiectiva, diferita pentru fiecare individ in parte. Faptul ca Basescu vede in jurul lui numai tampiti, hoti si incompetenti explica intr-o oarecare masura si comportamentul sau dar, mai mult decat atat, ne da o imagine destul de clara asupra caracterului si nivelului de pregatire al acestuia.

Avem insa noroc… au mai ramas doar cateva luni.