Intotdeauna se termina cu lacrimi
Citeam acum cativa ani o carte numita “Animalul Politic”, scrisa de un analist politic britanic. Autorul ar fi vrut s-o numeasca “De ce intotdeauna se termina cu lacrimi?” insa a renuntat in ultima clipa. Concluzia cartii era ca, in intreaga cariera de analist politic, nu a cunoscut niciun politician care sa-si incheie cariera politica multumit cu ceea ce a realizat si impacat cu ideea ca timpul lui a trecut si ca trebuie sa lase locul altora mai tineri. Toti marii politicieni britanici analizati de el au incheiat rusinos cariera politica.
La nivel de discurs am auzit foarte multi mari politicieni care afirma hotarat ca nu vor tine de scaun si ca, atunci cand va veni momentul potrivit, se va da la o parte pentru a face loc celor mai tineri. Nu a insistat nimeni insa sa explice ce intelege prin “momentul potrivit”.
Ma uit astazi la Stolojan cum reuseste sa-si acopere de penibil o intreaga cariera politica, dupa unii chiar de succes. Nu pot sa spun decat ca, indiferent care i-ar fi fost motivele, renuntarea, pentru a doua oara, ar fi trebuit sa fie ultima si cea mai de nedorit optiune.
Draga Stolo este maestrul numarul unu in politica romaneasca atunci cand vine vorba de iesiri spectaculoase din scena. De data asta cred ca a facut-o definitiv.









Youtube
Twitter
LinkedIn
Facebook