Fanatism, Activism, Realism si Pragmatism

De-a lungul carierei, fiecare om politic parcurge cateva faze: fanatismul, activismul, realismul si pragmatismul.

La inceputul carierei politice are sentimentul ca este omul potrivit la locul potrivit. Partidul in care intra este cel in care isi face foarte multi prieteni si, in scurt timp, ajunge sa-si petreaca mai tot timpul pe la sediu, cu noii prieteni. Toate discutiile incep sa aiba ca subiect activitatea partidului sau persoane din partid. In aceasta prima perioada omul politic in devenire nu vrea nimic de la partid. Este foarte bucuros si multumit ca se afla acolo si ca poate intra in contact cu oameni importanti. Dusmanii partidului sunt si dusmanii sai. Viitorul om politic are atitudine de ultras, este un mic fanatic.

Dupa ce lucrurile se mai aseaza, si capata o oarecare experienta, entuziasmul scade putin spre cote normale. Incep sa apara si functiile, drepturile si obligatiile. Avem de-a face cu un activist responsabil, care gandeste si implementeaza proiecte, coordoneaza activitati etc. Este perioada in care omul politic incepe sa-si creioneze un plan de cariera.

La pachet cu functiile incep sa vina si invidiile, adversitatile, sicanele si tot arsenalul negativ al colegilor de partid. Functiile inseamna putere in partid si, in acelasi timp, rampe de lansare spre noi pozitii. Activistul incepe sa inteleaga ca cei care ii erau prieteni la inceput nu-i mai doresc binele chiar din tot sufletul, ca prezenta sa la anumite sedinte incomodeaza anumite persoane mult mai bine pozitionate, ca promovarea sa ulterioara nu mai tine doar de performanta personala etc. Activistul invata sa aiba rabdare si sa faca fata dezamagirilor si, in felul asta, devine realist.

Realist fiind, omul politic devine mult mai atent la conjuncturi, oportunitati, colegi de partid etc. Incepe, dupa cativa ani de politica, sa descifreze semnale, sa citeasca printre randuri, sa anticipeze, astfel incat sa poata face politica la nivel inalt. Este perioada in care omul politic se afla la apogeul carierei sale. Omul politic realist este cel care da maxim de randament in activitatea politica.

Spre finalul carierei, dupa ce a trecut prin multe razboaie, omul politic se plafoneaza si se blazeaza. Cu mai putina initiativa, cu o motivatie descrescanda, cu din ce in ce mai putini aliati si din ce in ce mai multi adversari, omul politic incepe sa-si dozeze efortul. Gandind pragmatic, cu minim de efort, omul politic reuseste sa obtina rezultate astfel incat sa-si mentina o perioada cat mai lunga pozitia in fruntea partidului. Urmeaza, evident, tot dintr-un calcul pragmatic, retragerea de pe scena politica. Aici unii reusesc sa-si faca o retragere frumoasa, altii, mai putin inspirati, asteapta sa fie dati afara.

 

 

Nu exista raspunsuri la “Fanatism, Activism, Realism si Pragmatism”

  1. No Coment Says:

    aprilie 24, 2008 at 11:58

    De unde ai copiat aceste cuvinte pline de intelepciune , ca fie vorba intre noi , nu te vad pe tine sa le fi gandit . Sunt 100% corecte si cred ca ar trebuie sa se regaseasca langa adeziuni pentru ca acei mici fanatici sa le citeasca si sa le semneze cand intra intr-un partid (nu ca ar folosi la ceva) dar macar sa se amuze ca si mine dupa ce au trecut prin toate etapele. Si sa mai stii Cataline ca oamenii evolueaza simultan pe mai multe planuri si la un moment dat , cand economicul va DICTA politicul (credema nu mai e mai mult de 4 ani) vei fi lovit de efectul boomerang al actiunilor tale , care dupa pararea mea au fost de cele mai multe ori pripite si de o stangacie rara. Pana atunci mult succes , crede-ma vei avea nevoie.

  2. gabi Says:

    aprilie 24, 2008 at 12:05

    Zero metri de drumuri nationale au fost asfaltati in acesti 4 ani de guvernarea de dreapta, in schimb sint campioni la demagogie si populism. Sa spui ca ceea ce se cuvine unui oras si oamenilor sai, care platesc taxe si impozite la stat, este pomana electorala reprezinta culmea sfidarii si a nepasarii, este in ultima instanta o mare jignire pe care aceste partide, PNL si PD, o aduc Iasului si iesenilor”, vreau si pe aceasta tema un comentariu.
    in noaptea de revelion mi-am rupt roata la bazar(in cratere)…si cirul zilnik pe aceste drumuri ca e aglomerat prin podul rosu

  3. Catalin IVAN Says:

    aprilie 24, 2008 at 15:01

    No comment, ma bucur ca te-am surprins si ca-mi gasesti cuvintele pline de intelepciune si adevar. Nu am nimic impotriva sa le pui langa adeziunile partidului din care faci parte. Stiu ca oamenii evolueaza pe mai multe planuri si tocmai de aceea nu ma ocup doar cu politica. Suna periculos ceea ce spui tu: “economicul va dicta politicul”, cum al fel de periculos suna si ca politicul va dicta economicul. Parerea mea este ca si la noi va fi ca in toata lumea civilizata, adica si politicul si economicul vor gasi cai de comunicare si colaborare fara sa se supuna unul altuia.

    Pentru gabi:
    Am auzit foarte multi spunand ca, daca nu vin bani de la guvern, de ce nu face primaria drumurile nationale. Nu le face pentru ca legal nu are voie. Aici exista doar doua solutii: 1. drumurile raman nationale si guvernul aloca bani anual pentru modernizarea si intretinerea lor sau 2. drumurile trec in grija municipalitatii si se vor aloca bani din bugetul local pentru ingrijirea si modernizarea lor

  4. Catalin Says:

    aprilie 24, 2008 at 19:48

    Frumos spus si foarte adevarat. Nu pot decat sa te felicit, asa ca … te rog sa primesti felicitarile mele sincere.

  5. Catalin IVAN Says:

    aprilie 25, 2008 at 13:00

    Multumesc mult, Catalin!

Lasati un comentariu




orizontal line