Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

Fanatism, Activism, Realism si Pragmatism

De-a lungul carierei, fiecare om politic parcurge cateva faze: fanatismul, activismul, realismul si pragmatismul.

La inceputul carierei politice are sentimentul ca este omul potrivit la locul potrivit. Partidul in care intra este cel in care isi face foarte multi prieteni si, in scurt timp, ajunge sa-si petreaca mai tot timpul pe la sediu, cu noii prieteni. Toate discutiile incep sa aiba ca subiect activitatea partidului sau persoane din partid. In aceasta prima perioada omul politic in devenire nu vrea nimic de la partid. Este foarte bucuros si multumit ca se afla acolo si ca poate intra in contact cu oameni importanti. Dusmanii partidului sunt si dusmanii sai. Viitorul om politic are atitudine de ultras, este un mic fanatic.

Dupa ce lucrurile se mai aseaza, si capata o oarecare experienta, entuziasmul scade putin spre cote normale. Incep sa apara si functiile, drepturile si obligatiile. Avem de-a face cu un activist responsabil, care gandeste si implementeaza proiecte, coordoneaza activitati etc. Este perioada in care omul politic incepe sa-si creioneze un plan de cariera.

La pachet cu functiile incep sa vina si invidiile, adversitatile, sicanele si tot arsenalul negativ al colegilor de partid. Functiile inseamna putere in partid si, in acelasi timp, rampe de lansare spre noi pozitii. Activistul incepe sa inteleaga ca cei care ii erau prieteni la inceput nu-i mai doresc binele chiar din tot sufletul, ca prezenta sa la anumite sedinte incomodeaza anumite persoane mult mai bine pozitionate, ca promovarea sa ulterioara nu mai tine doar de performanta personala etc. Activistul invata sa aiba rabdare si sa faca fata dezamagirilor si, in felul asta, devine realist.

Realist fiind, omul politic devine mult mai atent la conjuncturi, oportunitati, colegi de partid etc. Incepe, dupa cativa ani de politica, sa descifreze semnale, sa citeasca printre randuri, sa anticipeze, astfel incat sa poata face politica la nivel inalt. Este perioada in care omul politic se afla la apogeul carierei sale. Omul politic realist este cel care da maxim de randament in activitatea politica.

Spre finalul carierei, dupa ce a trecut prin multe razboaie, omul politic se plafoneaza si se blazeaza. Cu mai putina initiativa, cu o motivatie descrescanda, cu din ce in ce mai putini aliati si din ce in ce mai multi adversari, omul politic incepe sa-si dozeze efortul. Gandind pragmatic, cu minim de efort, omul politic reuseste sa obtina rezultate astfel incat sa-si mentina o perioada cat mai lunga pozitia in fruntea partidului. Urmeaza, evident, tot dintr-un calcul pragmatic, retragerea de pe scena politica. Aici unii reusesc sa-si faca o retragere frumoasa, altii, mai putin inspirati, asteapta sa fie dati afara.