Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

Blestemul turmei

Duminica m-am intalnit cu un bun si vechi prieten pe care nu-l mai vazusem de luni foarte bune. Ne stim inca din primul meu an de facultate si pot spune ca este printre cei care au fost martorii drumului meu politic inca de la inceput. A fost prezent la primele mele alegeri pentru Consiliul Profesoral al FEAA, la alegerile pentru Senatul Universitatii “Al.I.Cuza”, la esecul suferit la alegerile pentru presedinte al Ligii Studentilor Economisti, ocazie cu care am luat un prim contact cu politica, si la tot ce a presupus activitatea mea in miscarea studenteasca. Am ramas prieteni de-a lungul anilor chiar daca optiunile noastre politice au fost diametral opuse de cele mai multe ori. Nu mi-am ales niciodata prietenii in functie de convingerile politice si nu am facut politica vreodata in timpul liber. Grupul de prieteni, atat cat este, reprezinta ma degraba o evadare, un refugiu. Caut in discutiile cu ei si-n timpul petrecut impreuna cu ei o alta fata a lumii in care traiesc zi de zi, ora de ora. Clipele petrecute cu familia, cu cei dragi, sunt cele care ma tin cu picioarele pe pamant si-mi dau puterea sa merg mai departe. De aceea nu sunt vorbe goale cand spunem ca suntem ceea ce suntem datorita familiei si prietenilor sinceri, dezinteresati.

Revenind insa la discutia cu prietenul meu, motivul pentru care m-am hotarat sa scriu aceste randuri este acela ca simt tot mai mult povara “turmei” din care fac parte. Chiar si cei mai apropiati, fie ca o spun sau nu, incep incetul cu incetul sa te catalogheze la pachet cu ceilalti. Am inceput sa devin vinovat in ochii unor prieteni doar pentru ca fac politica. Intr-o emisiune la Radio Romania Actualitati m-a certat o doamna pentru masurile guvernului Boc spunand ca toti suntem vinovati. Cred ca toata clasa politica are o parte de vina pentru situatia in care ne aflam chiar daca PDL si-a asumat raspunderea pe masurile anti-criza de unul singur, fara sa accepte consultari si fara sa caute consens politic. Este insa dureros sa auzi un prieten ca imparte romanii in buni si rai, in noi si voi, iar el este la “noi” si tu esti la “voi”. Prapastia asta care se creeaza artificial intre diferite categorii sociale si profesionale face parte din planul de manipulare basescian. Bugetarii impotriva celor care lucreaza la privat, cei cu venituri mari impotriva celor cu venituri mici, magistratii, profesorii si medicii impotriva romanilor nemultumiti de institutiile statului, politicienii zugraviti in cele mai sumbre culori, ca-n tablourile lui Goya, ca o plaga a societatii romanesti, toate au ca scop final instaurarea puterii absolute. “Divide et impera” este astazi mai valabil ca oricand in Romania.

Ma obisnuisem cu vina de a fi pesedist si aproape ca reusisem sa ma impac si cu stigmatul de a fi politician intr-o tara furioasa pe incompetenta, oportunismul, rapacitatea si tupeul unei clase politice compromise pana in strafunduri. Nu ma obisnuisem insa sa fiu judecat la gramada de prieteni. Eram linistit ca ma puteam bucura de aprecierea celor care ma cunosteau. Nu intotdeauna comozi, de cele mai multe ori critici duri, dar intotdeauna dispusi sa ma vada pe mine, ca individ, cu bune si rele. Lor puteam sa le aduc argumente logice fara a fi suspectat de politicianism. Cu ei puteam analiza probleme actuale fara a fi suspectat ca incerc sa induc vreo linie a partidului. La masa cu prietenii nu m-am simtit niciodata ca la talk-show-urile politice. Pana duminica trecuta.

Se pare ca blestemul turmei ne dezumanizeaza pe toti. Imparteala facuta de Basescu functioneaza. Suntem cu totii inregimentati in diferite “turme” si ne pierdem identitatea. Nu cred insa ca voi reusi sa ma obisnuiesc cu gandul ca prietenii, aflati in alte “turme”, nu ma vor mai percepe altfel decat acoperit pana peste cap de pacatele colegilor de turma. Oricat as incerca, puterea mea de generalizare nu reuseste sa stearga imaginea celor la care tin, cu defecte si calitati. Pentru mine prietenii au chip si nume. De prieteni ma leaga amintiri, sperante, iluzii si deziluzii. Dintr-o “turma” de mii si zeci de mii de “capete” i-as putea identifica legat la ochi.

Tags: prieteni