Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

Despre prieteni, cu drag

Dupa sase luni de naveta intre Bruxelles si Iasi, sau intre Strasbourg si Iasi am inceput sa resimt un anumit fenomen care imi starneste interesul fara insa a ma ingrijora. Timpul tot mai putin petrecut in tara, orele foarte putine disponibile pentru a ma intalni cu familia, ocaziile tot mai rare de a petrece timpul alaturi de prieteni, pun la incercare, din pacate sau din fericire, mai toate relatiile de prietenie sau de amicitie de pana acum.

Probabil ca viata este conceputa ca o sita care te lasa cu din ce in ce mai putini prieteni pana cand ramai, intr-un final, numai cu cei sinceri si dezinteresati. Am sters paragraful in care detaliam cum functioneaza la bine si la rau pentru ca mi s-a parut mult prea evident.

Pana la urma cine-ti este prieten adevarat: cel care accepta ca treci printr-o perioada mai dificila, intelege ca va puteti vedea doar pe fuga sau mai rar si se multumeste cu faptul ca esti tot timpul de gasit la telefon indiferent de distanta, sau cel care se simte imediat neglijat si gaseste foarte usor motive sa fie suparat?

Pana la urma prietenii sunt prieteni fara vreo explicatie. De aceea va spuneam ca nu sunt ingrijorat ci mai degraba intrigat, preocupat… poate chiar curios. Le multumesc celor care mi-au fost si-mi sunt prieteni de foarte multi ani, care m-au vazut si in perioadele cele mai grele si ma vor vedea, cu siguranta, si in cele mai bune.

Tags: prieteni

8 raspunsuri la “Despre prieteni, cu drag”

Jurnal de blogger. Tu scrii, iar jurnalvirtual îţi promovează articolul Says:
April 10, 2010 at 6:25 pm

[...] Ivan: Despre prieteni, cu drag [...]
Vas Says:
April 11, 2010 at 1:04 am

Eu nu ma supar..dar tot astept
ce recomand iasului.blogspot.com Says:
April 11, 2010 at 6:06 am

Se pare ca inca vrei sa mai copilaresti. Nu vad nici un regret scris despre un proiect inceput de mai bine de 6 luni si nefinalizat. Nu vad nici un regret ca nu poti aduce beneficii comunitatii noastre. Ma bucur pentru pozitia ta (munca lejera si bine platita) dar sa nu uitam ca nu tine o vesnicie. Sfatul meu este ca trebuie sa lasam ceva in urma, altceva decat o semnatura in condica de prezenta.
Parcursul tau il prevad: ai toate calitatile sa ramai in vest (si e normal, timpul trece, numarul prietenilor e in scadere) dar ptr mandria personala sa facem ceva si ptr Iasi (pe aici ai facut primii pasi). Succes!
catalin Says:
April 11, 2010 at 10:42 pm

Vas, nu mai promit nimic insa te asigur ca esti asteptat si tu la Iasi. Poate ajungi tu intr-un sfarsit de saptamana.

Ultimul articol imi atrage atentia in mod deosebit pentru gratia cu care alterneaza palmele dupa ceafa cu cuvintele de incurajare. Iti multumesc pentru vorbele bune si imi asum o parte din critica. As vrea sa copilaresc toata viata. Sunt de acord ca timpul trece repede si ca trebuie sa lasam ceva in urma noastra. Sunt permanent preocupat de proiectele Iasului si caut solutii de promovare a acestuia la nivel european. Sper sa vin in scurt timp cu proiecte concrete.
Ariel Says:
April 14, 2010 at 4:21 pm

Dupa patru ani de strainatate, pot spune cu incredere ca mi-au ramas foarte putini prieteni in Romania. Adica au ramas cei care imi erau si inainte prieteni – ceilalti s-au dovedit a fi amici sau simple cunostinte.

Pentru mine, prietenul este omul la usa caruia pot bate la 3 dimineata pe nepusa masa si care, in loc sa ma mustruluiasca pentru vizita inopinata, ma intreaba daca vreau sa imi faca patul in sufragerie sau mai intai vreau sa beau ceva. Si trecuti prin sita asta, prietenii se dovedesc a fi foaaarte putini…

Oricum, noroc cu trupa mica, dar voinica de prieteni (romani, hihi) pe care mi i-am facut aici si cu care, la un gratar, la un film, la un restaurant mai uit de cat de mici sunt gaurile sitei prin care se cern adevaratii prieteni. A, si inca ceva: stiu eu un europarlamentar (roman, sic!) pe care l-a dus sotul meu mai deunazi la aeroport (sau la Parlament?) si caruia i-ar prinde bine un contact cu aceasta trupa mica si voinica de care vorbeam mai sus.

Sa auzim de bine!
Ariel (alternativa la Persil, bineinteles
Ioana Says:
April 15, 2010 at 10:25 pm

Probabil, daca ne gandim mai profund, nici nu avem nevoie de asa-zisii prieteni (prieteni adevarati-adevarati nu exista decat foarte rar)! Plus ca in viata ajungi sa te descurci si singur, reusind sa faci asta foarte bine; iar daca mai esti beneficiarul unei familii iubitoare si intelegatoare atunci te poti considera fericit!
irina Says:
April 16, 2010 at 7:58 pm

cred ca ai dreptate Catalin. prietenii iti vor fi intotdeauna alaturi.
multa bafta in tot ceea ce faci si gandesti.
irina Says:
April 16, 2010 at 8:01 pm

ai dreptate Catalin. in fond , prietenii adevarati iti vor ramane intotdeauna aproape de suflet.