Despre vremuri si dezertari
Imi inchipui ca, atunci cand a iesit prima oara din pestera, omul a fost manat de foame. Ceea ce l-a facut sa iasa la lumina si sa exploreze nu a fost dorinta de cunoastere ci o nevoie fiziologica vitala. Sunt convins ca a infruntat orice pericol pentru a-si procura hrana. S-a luptat si a ucis animale dintre cele mai periculoase, la inceput chiar si cu mainile goale, nu din eroism sau din dorinta de a stapani natura. Apoi a descoperit ca nevoile sale fiziologice sunt mai variate si a gasit fiecareia raspunsul adecvat, fara sa uite de prima si cea mai importanta. O data acestea rezolvate, a gasit timp si pentru alte activitati cu care sa-si ocupe timpul. A inceput sa analizeze mai atent natura, sa-si puna intrebari, sa deseneze pe pereti si sa inventeze diferite lucruri, mai mult sau mai putin folositoare.
De-a lungul mileniilor omul a continuat sa analizeze natura, sa o imite, sa o reproduca si apoi sa o inventeze, de fiecare data avand insa grija de aceleasi nevoi elementare, primordiale. Asa se face ca am ajuns astazi sa producem in laboratoare diferite organe umane, sa facem transplant de inima, ficat sau rinichi, sa clonam indivizi, sa vindecam boli dintre cele mai variate, dar sa nu uitam nicio secunda care sunt nevoile prioritare. Ordinea stabilita stabilita de primul om care a iesit din pestera a ramas neschimbata pana astazi.
Nu a existat o motivatie mai puternica pentru dezvoltarea omenirii decat interesul individual, egoist, pragmatic al fiecaruia. Marile personalitati istorice care au modificat decisiv soarta omenirii au avut un obiectiv personal, foarte clar si rece stabilit. Efectele actiunii lor asupra omenirii nu au putut fi anticipate la momentul istoric al infaptuirii ei. Napoleon a inventat cutiile de conserve nu pentru ca voia sa revolutioneze industria alimentara. Avea o problema mult mai mare. Pentru a stapani Europa avea nevoie de o armata puternica, invincibila. O astfel de armata, pentru a putea strabate distante foarte lungi fara a depinde de hrana pe care o putea gasi sau nu in drum, avea nevoie de alimente care sa reziste mai mult timp nealterate. Efectele acestei inventii au fost colosale pentru dezvoltarea agriculturii, industriei si comertului international. Am convingerea ca alte ganduri l-au macinat pe Napoleon pana a inchis ochii. Cred ca amintirea bataliei de la Waterloo ii dadea mai multe tresariri decat desfacerea unei cutii de conserve.
Astazi suntem rezultatul unui nesfarsit sir de tradari, de aliante si ruperi de aliante, de promisiuni nerespectate, de disimulari sau de increderi inselate. Oricat de blamate au fost toate acestea la vremea lor, si apoi de-a lungul timpului in cartile de istorie, imi este greu sa spun ca lumea ar fi aratat mai bine astazi fara ele. Este dificil de gasit un consens pentru fiecare tradare sau dezertare luata in parte. In final se poate dovedi ca tradatorul a fost personajul pozitiv. Foarte posibil, cel caruia i s-a infipt cutitul in spate era un om rau, fara scrupule, care-si merita pedeapsa.
Imi este greu astazi sa-i judec pe cei care pleaca dintr-un partid sau altul. In decembrie a avut loc o batalie care s-a incheiat, asa cum este normal, cu invingatori si cu pierzatori. Tot normal este ca unii dintre cei invinsi sa-si vada proiectele personale amenintate. Impulsul primitiv, animalic aproape, este acela de a parasi tabara invinsa si de a se alatura cat mai repede celeilalte. Pana si sobolanii inteleg sa fuga de pe o corabie care ia apa, fara sa aiba certitudinea ca se va scufunda. Un astfel de impuls nu tine de anii de scoala sau de cartile citite. Pur si simplu exista intiparit adanc in subconstientul fiecaruia dintre noi. Ne-a fost transmisa ca mostenire genetica inca de cand am iesit prima oara din pestera.
Ceea ce ar putea face diferenta intre omul de atunci si cel de acum este filtrul pe care-l creeaza educatia, cultura, buna crestere si setul propriu de valori si principii dupa care ne calauzim in viata, intre impuls si actiune. Omul a invatat in aceste cateva milenii sa-si controleze actiunile si sa aleaga dupa mai multe criterii. Interesul personal a fost si va ramane mereu unul dintre ele. Cu toate acestea, de-a lungul anilor au mai aparut cateva precum onoarea, altruismul, curajul, loialitatea sau cinstea.
Tags: Traseism politic









Youtube
Twitter
LinkedIn
Facebook