Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

Mos Gerila

Din copilarie mi-aduc aminte de Mos Gerila ca venea o data cu ziua mea de nastere, ca trebuia sa invat cateva poezii pentru ca sa primesc cadouri si ca toata casa era plina de copii ai prietenilor de familie. Multi ani la rand nu mi-a fost clar daca sunt nascut pe 23 sau pe 24 decembrie. In felul asta mi-am sarbatorit in fiecare an ziua cu multi copii. Unul dintre vecini venea imbracat in Mos Gerila, ne aduna pe toti in jurul bradului si ne punea pe rand sa recitam poezii. Si-acum parca simt emotia, nerabdarea si bucuria cu care asteptam sa scoata Mosul cadourile din sac. Sunt momente care te urmaresc de-a lungul anilor, momente pe care te straduiesti sa ti le amintesti atunci cand crezi ca viata este urata.

Pe de alta parte, mirosul de portocale imi aduce aminte de sarbatorile de iarna. In Braila, pe vremea lui Ceausescu bagau portocale la alimentara doar inaintea sarbatorilor. Imi aduc aminte ca stateam la coada pentru un kilogram de portocale si vreo patru tablete de ciocolata din import. De multe ori ciocolata era expirata insa mirosul de portocale din seara de ajun merita tot efortul. Si acum, dupa atatia ani, mirosul portocalelor ma duce cu gandul la sarbatorile de iarna.

Desi nu erau foarte multe lucruri de cumparat, desi poate nu eram liberi si nu aveam posibilitatile pe care democratia ni le ofera astazi, imi aduc aminte ca oamenii erau mult mai uniti. Sarbatorile erau momente de veritabila bucurie. Copil fiind nu aveam cu sa inteleg discutiile celor mari. Nici nu aveam acces la ele pentru ca noi eram preocupati cu jocurile noastre. Cu toate astea am sentimentul ca oamenii erau mult mai apropiati. Pe langa jucariile chinezesti aduse de Mos Gerila, de cartile de colorat si de portocale, Craciunul copilariei imi aduce aminte de prietenia dintre romani. Paream a fi o mare familie.

Tags: Mos Gerila. Mos Craciun