Comemorari, chiolhanuri, lacrimi, sunete de clopote, sarmalute si cozonaci
Nu intentionam sa abordez subiectul pentru ca gasesc foarte dificil sa scriu cateva randuri coerente despre tragedia de la Smolensk. Ma incearca sentimente contradictorii de compasiune si indignare pentru ca nu pot explica accidentul decat prin incapatanarea liderilor polonezi de a nu intarzia al ceremonia de comemorare a victimelor de la Katyn. Nu voi merge mai departe cu analiza pentru ca ar insemna sa ma lansez in foarte multe speculatii pe care le-ati auzit probabil deja la televizor de foarte multe ori.
Impresionant este insa destinul acestui popor care isi vede, dupa 70 de ani, elita decapitata inca o data. Despre atrocitatile celui de-al doilea razboi mondial s-a tot vorbit. Despre Hitler si Stalin se va vorbi cat va exista suflare omeneasca pe Pamant. Nu poate fi descris sentimentul care te incearca atunci cand treci pe langa portretele tuturor celor aflati in acel avion prezidential. La parterul cladirii principale a Parlamentului European de la Bruxelles a fost organizata o expozitie de comemorare a victimelor de la Katyn. Aceasta a fost completata acum doua zile cu pozele in rama neagra a tuturor celor care au disparut in accidentul de avion de saptamana trecuta. Toti, fara exceptie, erau oameni puternici, influenti, cu cariere de succes si functii importante, de prim rang intr-un stat important european. Viitorul parea sa sune bine pentru fiecare dintre ei si nimeni nu avea motive de ingrijorare la plecarea din Varsovia. Intr-o secunda insa totul s-a incheiat. Te uiti al portretele zambitoare, pline de incredere, optimiste, ale fiecaruia si intelegi, atata cat putem noi intelege si accepta, ca viata este nu numai trecatoare, dar si absolut imprevizibila. Cine spune cat mai avem de trait? Cine decide daca vom reusi sa ne indeplinim visele pentru care muncim atat de mult? Toti cei din avion au studiat foarte mult, au facut sacrificii, au urcat treapta cu treapta, au dus si au castigat numeroase batalii pentru a ajunge cat mai sus si a se realiza profesional. Toti aveau, cu siguranta, planuri si proiecte, unele mai ambitioase decat altele. Stand acolo, intre acele panouri albe cu portrete in rame negre, ascultand in fundal cum bat clopotele atat in amintirea lor cat si a celor 22 000 de polonezi executati in padurea Katyn doar pentru ca faceau parte din “elita”, nu ai cum sa nu te intrebi care este rolul fiecaruia dintre noi pe aceasta lume, daca drumul pe care mergem este cel bun si, intr-un final, daca merita efortul.
In tot acest timp la etaj se promova in stil pur romanesc, cu sarmale si dansuri populare, Bucovina. Gheorghe Flutur venise sa promoveze Consiliul Judetean Suceava la initiativa europarlamentarului PDL Luhan. Initiativa este laudabila iar reteta folosita nu da gres niciodata. Acolo unde este mancare, bautura si muzica vine lumea ca la urs. Evenimentul da bine in poze, succesul pare de necontestat. Asa si este daca ne raportam la numarul participantilor, dar oare calitatea lor conteaza? Ceea ce ramane in mintea oamenilor dupa ce evenimentul s-a incheiat este important? Ceea ce s-a dorit a fi promovat a devenit mai cunoscut, mai important, pentru cei care vor lua decizii?
Cred ca sincronizarea a fost total nefericita si parerea mea sincera este ca promovarea Bucovinei putea fi amanata o saptamana. Stiu ca asta ar fi insemnat costuri suplimentare si complicatii multiple, plecand inclusiv de la spatiul rezervat evenimentului. Cu toate astea, sa faci un “chiolhan bucovinean” la primul etaj in timp ce la parter, chiar dedesubt, se comemoreaza victimele unei tragedii, sa alternezi rasetele si voia buna cu sunetul trist, aproape stins, al clopotelor mi se pare grotesc. Nu-ti cere nimeni sa plangi ipocrit pe umarul colegilor polonezi si nici sa mimezi suferinta care te copleseste, insa o minima decenta in fata suferintei acestora se impune de la sine.
Pentru a raspunde intrebarii din finalul articolului lui Florin Ghetau, Iasul va fi promovat in Parlamentul European in masura in care voi reusi sa gasesc modalitatile de promovare care sa nu-i stirbeasca din mandria de a fi un oras al elitelor romanesti din toate timpurile. Nu voi promova niciodata Iasul cu sarmalute, vin, bere, mici si cozonaci. Ma mandresc cu Iasul din cu totul alte motive si oricat de importanta ar fi bucataria romaneasca, nu poalele-n brau vor pune Iasul pe harta Europei. Florin, ai putina rabdare si-ti voi demonstra ca si noi putem face lobby european inteligent, fara circ si lamentari inutile.
Tags: Bucovina, Iasi, Katyn, Parlamentul European
Angela Says:
marius Says:
PunctStabil Says:
Website
Youtube
Twitter
LinkedIn
Facebook