De sase luni pe “repede inainte”
Voi da curs recomandarii lui Iulian si voi scrie cateva randuri despre viata de europarlamentar. Este duminica seara si ma aflu inevitabil in camera de hotel de la RIN Otopeni. Sunt cateva ore de cand mi-am luat ramas bun de la cei dragi. Urmeaza o saptamana foarte plina la Strasbourg, cu multe puncte interesante pe ordinea de zi, insa stiu ca voi resimti foarte puternic departarea de Iasi, de casa. Poate ca trebuie sa fii facut pentru o astfel de meserie, poate ca va interveni la un moment dat obisnuinta, insa acum am o mare problema cu felul in care-mi traiesc viata. Noptile de singuratate in camerele de hotel, zilele aglomerate cu program infernal, cele patru avioane care ma duc si ma aduc in fiecare saptamana fie de la Strasbourg, fie de la Bruxelles, seara de vineri si ziua de sambata mult prea scurte pentru toate problemele ramase nerezolvate, intalnirile pe fuga cu prieteni foarte dragi, vizitele scurte la parinti intre doua intalniri sau sedinte, nesuferita duminica a plecarii spre Bucuresti ocupata cu bagajele si pregatirile pentru o noua saptamana de lucru, dureros de putinul timp ramas pentru mine si Catalina, toate astea inseamna noua mea viata, aceea de europarlamentar.
Profit cat pot de mult de drumul cu avionul pentru a incerca sa pun ordine in ganduri si proiecte. Am permanent un carnetel in care imi notez idei, schitez proiecte pe care s-ar putea sa nu le duc la indeplinire niciodata, stabilesc prioritati pentru ca apoi sa realizez ca nu am tinut cont de ele, scot din diverse carti notite pe care le presupun utile intr-un viitor incert, fac tot ceea ce nu reusesc sa fac nici in zilele de activitate la Parlament si nici in cele doua zile pe care le petrec acasa in fiecare saptamana. Prin urmare imi place foarte mult sa merg cu avionul.
Deocamdata am sentimentul ca-mi traiesc viata pe “repede inainte”. Marea provocare o reprezinta deocamdata adaptarea la noul regim de lucru astfel incat sa pot impaca viata personala cu cea profesionala. Despre activitatea mea la Parlamentul European vom vorbi mai multe saptamana viitoare cand voi prezenta raportul de activitate pentru primele sase luni. Vom analiza impreuna si vom decide ce a fost bun si ce a fost rau, ce ar mai trebui facut si in ce masura Iasul poate avea un sprijin prin prezenta mea acolo.
Suna destul de “plangacios” articolul asta insa reprezinta in buna masura starea de spirit de duminica seara. Maine ma trezesc la cinci si jumatate pentru ca la sapte sa fiu la aeroport. La ora 9 voi fi la Strasbourg si voi avea cateva ore la dispozitie pentru a ma caza si pentru a ma pregati de sedinte. Intotdeauna in prima zi a saptamanii de plen avem sedinta de grup politic in care pregatim sesiunea, apoi incep discutiile in plen pana seara tarziu. Tot luni sunt si interventiile de un minut. Acestea sunt folosite de cele mai multe ori pentru a transmite mesaje politice pe diferite teme, de cele mai multe ori cu relevanta nationala.
Voi reveni in zilele urmatoare si cu lucruri mai interesante, pozitive, amuzante, care apar inevitabil pe parcursul sesiunii. Data trecuta v-am povestit de colegul nostru italian urmarit de Mafie. Ii doresc zile multe si fericite si sper sa le treaca supararea alora despre care s-a gandit el, neinspirat fiind, sa scrie o carte.
Tags: Parlamentul European









Youtube
Twitter
LinkedIn
Facebook