Mesaj pentru curiosi

“Ce-a fost a fost, ce este este, si va mai fi ce se cuvine. Nu te intreba sa stii de ce, ca nici nu poti si nici nu-i bine.” Duiliu Zamfirescu

Du-te Cristi! Du-te!

Discutam ieri cu Adrian Nastase, impreuna cu cativa colegi europarlamentari, la receptia organizata de Ambasada Romaniei din Bruxelles despre plecarea lui Cristian Diaconescu. Toti cei de fata erau de acord ca nu poate fi o coincidenta faptul ca Traian Basescu ii dorea in guvern tocmai pe cei doi care si-au anuntat demisiile dupa Congres. Cristian Diaconescu si Marian Sarbu erau singurii pesedisti care ar fi meritat un post de ministru in guvernul Boc 3.

Pana la urma se impune o alta intrebare: Citeste tot »

Destine

In ultimul timp l-am redescoperit pe Octavian Paler. In drumurile lungi si dese pana la Bruxelles si Strasbourg, in serile solitare din camera de hotel, cartile reusesc sa alunge singuratatea. Am gasit un tovaras excelent de drum in Octavian Paler si recunosc faptul ca ma regasesc din ce in ce mai mult in opiniile sale. Romania in care traim este zugravita perfect in cartile sale. Analiza dura, rece si nemiloasa a clasei politice, a societatii romanesti, a regimului comunist si a regimului care a urmat dupa decembrie 1989. Despre toate acestea vom vorbi mai tarziu.

Ceea ce m-a impresionat foarte tare la Paler este incapacitatea acestuia autorecunoscuta de a-si face prieteni. Oricat de mult si-a dorit in intreaga sa viata sa fie mai sociabil, sa spuna bancuri, sa fie o prezenta agreabila pentru cei din jur, recunoaste ca o anumita timiditate l-a facut sa fie toata viata introvertit, posac si de multe ori pesimist. Acest lucru i-a permis insa sa vada si sa analizeze obiectiv, mai degraba din exterior, lumea in care a trait si in care am trait si noi impreuna cu el pana in 2007. Destinul trist al unui mare om inseamna un mare castig pentru noi toti cei care il descoperim pe omul Octavian Paler, cu angoasele sale, cu sperantele si dezamagirile sale, cu ambitiile si iluziile care i-au marcat viata.

Sunt insa oameni mult mai sociabili, volubili, extrovertiti, care se simt in Citeste tot »

Cateva ganduri despre Congresul PSD 2010

Poate ca ar fi fost mai intelept sa scriu aceste randuri mai tarziu, sau poate maine, pentru a evita o anumita posibila incoerenta cauzata de starea de rau general probabil ca efect al stresului si al oboselii. Am deschis insa calculatorul pentru ca sunt cateva idei pe care tin foarte mult sa le impartasesc acum. Probabil ca le voi dezvolta in postari ulterioare.

Despre cum avea sa se deruleze Congresul v-am spus cateva lucruri vineri si trebuie sa mentionez din start ca nu am gresit absolut deloc. Aranjamentele si aliantele valabile la ora inceperii lucrarilor au cazut si s-au refacut de cateva ori pana la vot. Unele au cazut definitiv in timp ce altele surprinzatoare s-au format in timpul discursurilor candidatilor pentru diferite functii. Au existat tradari desi nimeni nu poate arata cu certitudine vreun tradator. Dupa ordinea in care au fost desigilate urnele se poate aproxima orientarea unei delegatii judetene fara ca cineva sa poata asocia un delegat cu un buletin de vot.

Spuneam ca vor conta discursurile insa mult mai importante vor fi discutiile din afara salii. Au contat discursurile candidatilor la prima functie in partid si mesajele date de liderii cu greutate. Dupa Ion Iliescu, singurul care a reusit sa ridice toata sala in picioare a fost Victor Ponta. Valul imens de simpatie de care se bucura avea sa Citeste tot »

Mandru ca sunt pesedist

Sunt un pesedist mandru si optimist insa cumplit de obosit. Nu am reusit sa ma bucur foarte tare pentru victoria din aceasta seara. Sper sa dorm cateva ore bune si apoi, mai odihnit, sa realizez ce victorie mare a obtinut PSD prin alegerea unui alt fel de presedinte. Va spun maine mai multe. Noapte buna, sau, pentru unii, buna dimineata!

PSD intre totul sau nimic

Pentru ca nu ne vom mai auzi decat dupa Congres, scriu acum cateva randuri despre ceea ce pare a anunta ziua de maine. Pana acum s-au facut jocuri de culise, s-a asteptat la cotitura, s-au dat mesaje mai mult sau mai putin clare, s-au negociat voturi si functii, s-au facut si desfacut aliante, s-a incercat amanarea alegerilor, s-au dat inregistrari, s-au lansat zvonuri, practic s-a facut absolut tot ce se putea face pentru ca unul sau altul dintre candidati sa obtina un avantaj cat de mic maine.

Cu alte cuvinte, PSD nu a invatat nimic din experienta Congresului din 2005 sau, daca a invatat a uitat foarte repede. Nimic nu poate pregati votul din ziua Congresului. Indiferent de cat de pregatit si de sustinut de anumiti lideri intra un candidat in lupta finala, emotia salii este cea care decide castigatorul. Nimeni nu poate Citeste tot »

Romania si Rep. Moldova

Sunt de acord in foarte mare masura cu toti cei care aduc in discutie istoria comuna a celor doua state. Nu are rost sa discutam nici despre limba, traditie sau cultura. Toate argumentele unioniste sunt reale si pot avea greutate intr-o dezbatere pe teme istorice. Daca ne uitam in spate, inspre trecutul comun, putem vorbi de unirea celor doua state ca despre o reparatie istorica. Inca traiesc romani si moldoveni care au prins Romania Mare cu capitala la Bucuresti. Pentru ei Prutul este o granita nedreapta. Pot intelege usor emotia tuturor celor care vorbesc despre Basarabia, despre deportarile in Siberia si despre rusificarea fortata a populatiei din Rep. Moldova. Inteleg si ura cu care vorbesc despre regimul sovietic si dragostea cu care privesc spre pamantul de dincolo de Prut.

Daca privim insa spre viitor si dorim cu adevarat sa ajutam Moldova, atunci trebuie sa Citeste tot »

Principii, functii, oameni

Salut decizia conducerii PSD de a renunta la candidaturile in echipa. Democratia a revenit dupa o absenta de doar cateva zile. Acum se justifica deplasarea delegatilor la Congres si lupta dura, dar fireasca, pentru conducerea partidului. Este normal sa existe competitie tot asa cum este firesc sa aiba toti sanse egale. Indiferent cum se vor numi, sau cati vor fi, nici numarul si nici numele candidatilor nu au cum sa puna in pericol functionarea sanatoasa a partidului.

Inteleg insa ca maine se va discuta daca nu cumva Congresul va functiona dupa statutul actual, singurul aflat in functiune. Pana la urma, mai firesc mi se pare sa functionezi dupa reguli aprobate decat dupa unele ipotetice. Cum sa-ti depui candidatura cu tot cu echipa daca nu ai nicio certitudine ca noile modificari ale statutului vor trece de votul Congresului?

Eu sper sa-i pot vota pe Victor Ponta si pe Gheorghe Nichita individual, fara fiu nevoit sa-l iau la pachet si pe Vanghelie. Ca veni vorba de Marean Vanghelie, Citeste tot »

Scrisoare catre Mircea Geoana

Domnule Presedinte,
imi aduc foarte bine aminte momentele Congresului din primavara lui 2005 cand m-am bucurat ca un copil de victoria dumneavoastra. Mai tarziu avea sa se dovedeasca faptul ca eram intr-adevar un copil. Mi s-a parut un act de dreptate atunci cand am votat impotriva directivei presedintelui de organizatie de atunci, Ion Solcanu. Am simtit ca fac ceea ce trebuie si viitorul partidului depinde de votul meu. Ideea de schimbare, de democratizare a structurilor de partid, de deschidere a acestuia catre oameni mi se pareau lucruri pentru care merita sa-ti risti viitorul politic. Primeam telefoane de la oameni cu care nu mai vorbisem de ani de zile si toti ma rugau sa votez “schimbarea”. Am fost in culmea fericirii cand am aflat rezultatul si mi s-a parut un proiect extraordinar de indraznet si binevenit cand ati spus ca partidul va folosi culoarea rosie. Erati un fel de erou care urma sa salveze PSD-ul din ghearele dezamagirii si frustrarii dupa castigarea alegerilor si ratarea guvernarii din 2004.

Au trecut anii si ne gasim la un alt Congres, de data asta in primavara lui 2010. Trista coincidenta face ca acesta sa aiba loc dupa o infrangere la alegerile prezidentiale, tot in fata lui Basescu, tot in turul doi si tot dupa o dezbatere care a intors rezultatul. Diferenta este ca acum venim dupa sase campanii in numai trei ani in urma carora nu mai suntem cel mai mare partid din Romania. Daca atunci ne invidiau adversarii politici pentru organizare si coerenta, acum ne simtim amenintati in opozitie de PNL care comunica mult mai bine si care castiga puncte importante in lupta cu noi.

Poate cea mai mare diferenta, si cea mai greu de explicat, este aceea ca Citeste tot »

Ponta vs Geoana si alternativa in care cred

Intrebat acum doua sau trei saptamani de jurnalistii ieseni cu cine voi vota la Congres, am spus ca nu am un raspuns pentru ca nu cred cu tarie in nicio candidatura dintre cele patru si ca as sustine cu toata convingerea o candidatura a lui Victor Ponta. Atunci parea o declaratie putin hazardata pentru ca Victor Ponta nu-si anuntase candidatura. Intre noi fie vorba, sustinerea afirmata raspicat pentru acesta avea mai multe mesaje secundare printre care si acela ca PSD are nevoie de o schimbare radicala de atitudine si de imagine. Un PSD care vrea sa castige increderea romanilor nu poate fi cumparat de Vanghelie si nici nu poate ceda in urma atacurilor energetice cu flacara violet.

Cred in continuare in Victor Ponta pentru ca a aratat ca nu se teme de votul colegilor de partid. In timp ce unii lideri se ascund in spatele listelor, fortand membrii de partid sa-i voteze chiar daca nu sunt de acord cu ei, acesta a propus un sistem electoral intern prin care presedintele sa fie ales de fiecare activist prin dezbateri in fiecare organizatie judeteana. De ce un membru de partid de la oras ar fi mai indreptatit sa-si aleaga presedintele de partid decat unul dintr-o comuna? Comitetul Executiv National de astazi a hotarat ca nu exista nicio diferenta intre voturile lor pentru simplul motiv ca nu mai conteaza. Este o foarte mare nedreptate care va costa foarte scump partidul pe termen mediu.

Cele doua etichete, de corupt si de comunist, atat de uzitate incat aproape ca se confunda cu cea de pesedist, nu i se pot aplica lui Victor Ponta. Nu stiu niciun scandal de coruptie in care sa fie implicat iar Revolutia la prins sub varsta majoratului.

Partidele de stanga din Europa au mai avut pusee de mandrie, vigoare si putere atunci cand au gasit curajul sa aleaga lideri tineri precum Tony Blair sau Zapatero. Citeste tot »