Ieri, intr-o sala plina pana la refuz, parlamentarii europeni ai PDL au avut ocazia sa vada, sa judece si sa inteleaga ce inseamna dialogul, dezbaterea, transparenta, democratia. Cred ca le-a placut din moment ce au stat pana la finalul dezbaterii. Ii indemn sa incerce sa puna in aplicare ce au vazut si invatat si acasa. Nu sunt foarte optimist ca, in eventualitatea in care isi vor dori dialog sincer cu opozitia, societatea civila sau sindicate, vor fi lasati de Traian Basescu. Dialogul presupune acces la informatii, renuntarea la opacitatea procesului de luare a deciziilor si, in final, transparenta. Daca se teme de ceva regimul mafiot controlat de presedintele tarii, atunci acesta se teme de transparenta. Va dati seama ce ar iesi la lumina daca am putea verifica modul in care s-au cheltuit banii publici, felul in care au fost numiti in functie diferiti indivizi dubiosi, modul in care functioneaza institutiile statului si asa mai departe? Am avea un tablou cumplit, infricosator, al unei increngaturi care nu s-ar deosebi cu nimic de cele specifice crimei organizate.

In Parlamentul European s-a discutat ieri constructiv, calm, civilizat, despre democratie, despre drepturile cetatenilor, despre functionarea institutiilor statului si despre ce inseamna un stat democratic. A fost un eveniment reusit in urma caruia cei aflati in strada au inteles ca nu sunt singuri in lupta cu regimul abuziv al lui Traian basescu. Exista institutii care vegheaza si protejeaza valorile democratice. Parlamentul European este o astfel de institutie si si-a facut auzita vocea ieri.

La capatul celei mai lungi finale din istorie, aproape ca nici nu a mai contat cine a castigat. Djokovici si Nadal sunt doi eroi ai zilelor noastre. Aproape ca nu era real ce se intampla pe teren. Comentatorii au repetate de nenumarate ori cuvinte ca “incredibil”, “inuman”, “extraordinar”, “superb” sau “fantastic”. Un astfel de meci trebuie inregistrat si aratat copiilor pentru ca reprezinta o lectie de viata in cea mai pura forma. Orice discurs despre determinare, daruire, valoare, fair play, pregatire, putere de lupta, concentrare sau dragoste pentru sport ar fi de prisos. Nu este nevoie de niciun cuvant in plus. Cine  nu a vazut finala de la Australian Open, trebuie sa o vada.

Comentatorii de pe Eurosport nu-i dadeau astazi nicio sansa lui Nadal pentru ca Federer a aratat o forma excelenta la sfarsitul anului trecut si inceputul acestui an. Mai mult, Nadal este accidentat la genunchi. Faptul ca a ajuns in semifinale reprezinta o performanta greu de imaginat la inceputul turneului. Analizand meciul de astazi, aceeasi comentatori spuneau prin setul al treilea ca, daca Federer pierde, va fi considerat un invins pentru ca ar fi putut juca mai bine, in timp ce Nadal, chiar daca va pierde, va fi considerat un invingator pentru ca s-a luptat pentru fiecare minge. Nadal a invins astazi tocmai pentru ca s-a luptat pentru fiecare minge ca si cum fiecare schimb de mingi ar fi fost unul decisiv.

Intre stilul celor doi recunosc ca imi place mai mult ce al spaniolului desi ii lipseste cateodata limpezimea, claritatea si inteligenta din jocul elvetianului.

Lucrurile se vor schimba in finala daca il va intalni pe Djokovici. La fel de darz ca Nadal insa mult mai iute si mai in forma decat Federer.

Mi-a placut foarte mult modestia lui Rafa de la finalul meciului. A spus ca a invins astazi pentru ca reuseste sa se motiveze mult mai bine atunci cand joaca impotriva unui jucator mai bun ca el. L-a sfatuit pe Djokovici sa fie agresiv in semifinala de maine desi, zice el, sfaturile sale nu au cum sa-l ajute pe sarb atata timp cat acesta la invins de sase ori anul trecut. Superb! Asa se comporta marii campioni.

Stimata doamna Popa, in primul rand mi se pare teribil de trist faptul ca nu realizati penibilul situatiei in care v-ati plasat singura. Sunteti de 4 ani de zile parlamentar al puterii si nu ati reusit in tot acest timp sa construiti un proiect concret pentru Iasi. Nici macar unul singur. Dumneavoastra nu aveti cum sa cunoasteti acel sentiment de satisfactie in urma unui proiect terminat cu succes pentru cei care v-au ales. Altfel spus, nu v-ati facut datoria ca senator de Iasi si asta se vede in gradul de incredere de care va bucurati in randul iesenilor. Ca sa fiu si mai clar, astazi daca ati candida pentru un nou mandat, ati face-o tot din postura de “anonim”, de om politic fara realizari.

Culmea este ca, din aceasta postura, lansati un atac la adresa mea, laudandu-va insa cu un proiect care nu va apartine. Nu va apartine nici dumneavoastra, nici Elenei Udrea. El apartine in primul rand iesenilor. Bugetul MDRT nu este nici portofelul si nici poseta personala a Elenei Udrea. Aceia sunt banii oamenilor pe care guvernantii au obligatia sa-i aloce pentru comunitate. Iar faptul ca s-au alocat bani europeni pentru acest proiect al Mitropoliei ar trebui sa fie un gest de normalitate intr-o tara normala. Doar in Romania lui Basescu, Boc si Udrea a ajuns sa fie motiv de lauda faptul ca autoritatile fac, din cand in cand, ceea ce sunt mandatate sa faca. Pentru ca in rest, fac doar ceea ce dicteaza interesele clicii PDL: ingrasa clientela de partid pe spatele populatiei, prin asa-numitele politici de austeritate.

Chiar trebuie sa va aduc aminte ca judetul Iasi este intotdeauana ultimul pe lista guvernului dumneavoastra atunci cand vine vorba de alocarea de fonduri? Mai este un secret faptul ca, spre deosebire de Suceava sau Dambovita, feudele portocalii ale lui Flutur si Florin Popescu, judetul Iasi se alege intodeauna doar cu firmiturile aruncate de la masa guvernului? Iar asta doar pentru ca are un primar de alta culoare politica decat „cea care trebuie”! Haideti sa ne uitam doar la situatia privind alocarile bugetare pe OG 7, consemnata in Monitorul Oficial. La Iasi, in fiecare an de la inceputul proiectului, cu o singura exceptie, primarii au primit mai putini bani decat cei din Dambovita, de exemplu, in conditiile in care Iasiul este considerabil mai mare decat Dambovita pedelista si a si depus mai multe proiecte decat acest judet. Concret, In 2011, Iasul a primit 92 mil. RON, fata de 116 mil. RON cat a primit Dambovita.

Iar daca vorbim strict de fonduri europene, investitiile cu care va laudati peste tot pe unde aveti ocazia sunt nimic altceva decat echivalentul unei picaturi intr-un ocean. Joi va veni in Romania Johannes Hahn, comisarul european pe Dezvoltare Regionala, sa evalueze situatia absorbtiei de fonduri. Credeti cumva ca domnul Hahn vine sa ne felicite pentru ca situatia este buna? Nu, din contra! Comisarul vine la Bucuresti sa ne traga din nou de urechi pentru ca, dupa 5 ani de la inceperea proiectului,  situatia atragerii fondurilor europene este dezastruoasa. In prezent, rata de absorbtie este cam de 5%. Guvernul dumneavoastra nu a reusit, in 5 ani de zile, sa aduca in tara nici macar jumatate din cei 20 de miliarde de euro destinati Romaniei, bani pe care nu trebuie sa-i dam inapoi. In schimb, Basescu si Boc au preferat sa ia imprumut 20 de miliarde de la FMI sau CE. Bani pe care nu ei trebuie sa-i dea inapoi, ci noi romanii!

Cat priveste performantele doamnei Udrea in fruntea MDRT, nici nu are sens sa mai amintesc de faptul ca vara aceasta Comisia a blocat 800 de milioane de euro pentru ca ministerul pe care aceasta il conduce nu si-a facut treaba. Dupa ce a taiat panglici peste tot in tara, inclusiv la proiectele identificate cu nereguli, a incercat sa arunce vina pe autoritatile publice locale. Dar expertul Comisiei, Ton van Lierop, a demonstrat foarte clar ca era vorba de responsabilitatea MDRT.

In fine, sa nu mai pomenim de faptul ca vizita Elenei Udrea la Iasi a avut loc pe fondul amplelor proteste ale oamenilor de peste tot din tara. Ce inseamna asta? Ca trebuie sa iasa lumea in strada ca un ministru sa-si faca datoria? Dumneavoastra si acest regim ati ajuns sa ne tratati pe toti ca pe niste caini, care atunci cand incep sa latre prea tare, le mai aruncati un os ca sa se mai potoleasca!

Nu doamna Popa, romanii nu sunt asa cum ii vedeti dumneavoastra, iar in ultimele zile au demonstrat tocmai acest lucru. Faptul ca persistati in aceleasi arogante si minciuni, nu face decat sa confirme faptul ca nu ati invatat nimic din lectia data de cei care au iesit in strada la Iasi sau in Piata Universitatii. Romanii s-au saturat de dumneavoastra si cer la unison un guvern de tehnocrati si organizarea de alegeri anticipate prin care sa decida viitorul tarii. Asa ca va lansez eu o provocare: Indepliniti vointa romanilor si dati-va demisia!

Avand in vedere ca va laudati de fiecare data cu firmiturile care cad de la masa bogatilor (Suceava, Dambovita, Cluj sau Arad) si incercati sa ni le prezentati ca pe niste mari realizari, as putea sa va etichetez si drept “senatorul firmitura”. Fara viziune, fara proiecte concrete, fara realizari, izolata de colegii de partid, fara influenta la Bucuresti, nu pot decat sa va compatimesc. Nu va invidiez si nu va consider un om politic. Ati nimerit din greseala in politica, avand drept singur argument o presupusa relatie de rudenie cu Traian Basescu.

Legat de provocarea dumneavoastra, am candidat in 2008 la alegerile parlamentare si am castigat, intr-un colegiu dificil pentru oricine din PSD, suficiente voturi cat sa contribui la rezultatul foarte bun al partidului  in judetul Iasi. Nu am ajuns eu parlamentar si nu mi se pare ca as avea motive sa ma jenez.  Nici dumneavoastra nu ati avut un rezultat mai bun. Ati avut doar mai mult noroc. Mai relevant decat unde a ajuns fiecare mi se pare ce a facut fiecare pentru Iasi. Va las sa meditati.

Este ca si cum as scrie eu acum ca presedintele Basescu a fost azi foarte, foarte nervos, ii tremura vocea si nu-si gasea cuvintele, cand a vorbit la inlocuirea unui hot cu un tradator, pentru ca era iritat de dorinta fetei lui de a se casatori cu un traficant de droguri. Sigur, comparatia nu prea merge, pentru ca, probabil, in cazul fiicei presedintelui orice stire falsa, inventata, are o specificitate anume: pare credibila!

Sigur ca oamenii de buna credinta nu mai pot fi pacaliti cu asemenea mizerii. Dar de fiecare data ma mir cat de jos poti sa cobori doar pentru a te ascunde de oameni si de judecata lor…

Schulz, Swoboda, Verhofstadt, Watson sau Stanishevici nu au spus nici mai mult, nici mai putin, ca Traian Basescu trebuie sa-i respecte pe cei care sunt in strada, sa initieze fara intarziere un dialog cu acestia si sa organizeze alegeri anticipate. Cu alte cuvinte, toti i-au recomandat presedintelui jucator sa se intoarca la popor. Pai nu poporul era aliatul lui Basescu impotriva clasei politice ticalosite? Nu cu poporul alaturi se lupta Basescu impotriva celor 322? Nu poporului ii facuse invitatia Basescu de a se intalni o data la trei luni in Piata Universitatii? Poporul este de mai bine de o saptamana in Piata Universitatii. Unde este insa Traian Basescu?

Revenind la Cristian Preda, sub presiunea partidului care asteapta o replica solida din partea propriului grup de europarlamentari, acesta nu a reusit decat sa se discrediteze intr-un mod lamentabil. Umilitor si total dezonorant pentru un intelectual sa iasa in conferinta de presa si sa lanseze cu nonsalanta atatea minciuni. Nimeni nu a cerut in Parlamentul European, nici Victor Ponta si nimeni altcineva, ca Romania sa fie penalizata pentru derapajele lui Basescu. Dimpotriva, am cerut cu totii ca regimul mafiot patronat de acesta sa fie pus in discutie la nivel european. Am cerut ca romanii, bulgarii si maghiarii sa fie protejati de politicieni de tipul lui Orban, Basescu sau Borisov.

Daca ar fi existat vreo urma de respect pentru Cristian Preda, aceasta a disparut astazi cu desavarsire. Domnule Preda, dati-mi voie sa va spun ca ati reusit nesperat de bine sa imitati intocmai comportamentul populist, arogant, mincinos si rupt de realitate atunci cand vine vorba de romani, al lui Traian Basescu. Cu alte cuvinte, surprinzator de repede ati reusit sa va transformati intr-un Traian Basescu mai mic. Pacat!

Dovada faptului ca domnul Preda este doar un alt mincinos in slujba lui Traian Basescu este interventia mea din plenul Parlamentului European in dezbaterea legata de situatia din Ungaria.

httpv://www.youtube.com/watch?v=bpRnJPzIKpM

In 1841 Giuseppe Verdi compune Opera Nabucco.  În actul II al acestei opere,  Corul robilor evrei,  scoate în evidenţă dorinţa de libertate a acestora. Nu intamplator, Verdi compune Nabucco in perioada marilor framantari ale popoarelor europene in cautarea si afirmarea valorilor nationale. Dupa doar cativa ani, Europa avea sa fie cuprinsa de revolutii puternice care vor marca definitiv istoria acestui continent.

Imaginile de mai sus au fost filmate pe 15 ianuarie 2012 la Cluj Napoca. Blestemul acestei guvernari imbecile a dus la aparitia unor evenimente sublime, de reafirmare a constiintei nationale. Romanii se aduna in piete din toata tara pentru a-si striga nemultumirea. Era greu de anticipat ca un presedinte va reusi sa inspire aceleasi trairi romanilor dupa mai bine de douazeci de ani.

La inceputul lunii februarie va fi votata in plenul Parlamentului European o rezolutie privind situatia din Romania si Ungaria. Toti sunt de acord ca democratia este pusa in pericol in aceste doua tari si ca intreaga constructie europeana este pusa in dificultate din aceasta cauza. Mai mult decat criza zonei euro, decat criza financiara, lipsa democratiei din cateva state ale Uniunii reprezinta o ingrijorare maxima pentru toate celelalte state. Ungaria a fost deja avertizata ca se vor lua masuri dure impotriva guvernului de la Budapesta. Urmeaza mai mult ca sigur aceeasi atitudine a Bruxelles-ului si fata de Bucuresti.

Regret ca trebuie sa fiu eu cel care incearca sa va aduca cu picioarele pe pamant, domnule Oprea, dar romanii pur și simplu nu va mai suporta! Disperarea i-a scos in strada. Disperarea fata de ceea ce inclusiv dumneavoastra faceti prin acest discurs iluzoriu. Anume, disperarea fata de ruperea totala de realitate a dumneavoastra si a colegilor dumneavoastra de coterie. Nici in ceasul al doisprezecelea, nu puteti accepta faptul ca oamenii aceia sunt animati de dorinta autentica de a va trimite acasa. Nici acum nu intelegeti ca acest regim nu mai are legitimitate. Ii ignorati in continuare. Ii umiliti, ii sfidați si ii batjocoriti. Umpleti mediul virtual si presa cu aceeasi propaganda rasuflata si cu aceleasi manipulari ieftine. De parca Opozitia trebuie sa le spuna oamenilor ca mor de foame! Cine mai poate crede asemenea minciuni?

Treziti-va la realitate, domnule Oprea! Oamenii chiar s-au saturat! Chiar este inceputul sfarsitului pentru regimul lui Basescu. Daca nu veti reusi s-o faceti, nu va mai ramane decat sa va dati demisia si sa ne scutiti de pretioasa dumneavoastra prezenta pe scena politica.

Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos…
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Prin urmare, abandonul de tara este o drama cumplita pentru cuplul care decide sa-si caute norocul in alta parte. Cei mai multi dintre ei o fac pentru ca vor sa le asigure un viitor demn copiilor lor, indiferent cu ce sacrificii. Pentru Romania insa drama este si mai mare. Sistemul de invatamant aflat in colaps nu va mai produce valori mult timp de acum inainte. Este o concluzie pe care se pare ca o acceptam tot mai multi cu mioritica resemnare. Valorile produse in trecut pleaca in strainatate lasand acasa cale libera afirmarii incompetentei, oportunismului, prostiei si coruptiei desantate. O tara fara valori nu poate spera foarte mult de la viitorul ei. Este o naivitate sa credem ca cei plecati, o data integrati in societatile de acolo, vor mai veni sa puna umarul la constructia unei noi Romanii. Globalizarea ne invata ca putem trai oriunde in lumea asta fara a ne simti straini. Uniunea Europeana incearca din rasputeri sa-i invete pe germani, francezi, italieni, englezi, romani, ca suntem cu totii cetateni europeni. Pentru Romania, pentru cei care strang din dinti si se agata de orice speranta pentru a ramane in tara, viitorul nu suna bine deloc.

Urmarindu-l pe Traian Basescu ai putea crede ca vrea binele PDL si ca incearca sa fie, pentru a nu stiu cata oara, locomotiva unui partid muribund. Este an electoral, nu ai cum sa nu te gandesti la voturi. O privire mai atenta insa ne arata un lucru mult mai interesant decat lupta pentru voturi. Toate iesirile presedintelui Traian Basescu sunt legate in mod direct de sursele de bani ale actualei puteri. Coruptia din vami are mai putina legatura cu criteriile de intrare in Schengen si mai mult cu zecile de milioane de euro care nu mai ajung in bugetul statului ci in buzunarul unui sistem pus la punct de finul lui Basescu, Falca, de omul de casa al acestuia, Blejnar, si de Flutur. Proiectul Rosia Montana, criticat de toata presa internationala, condamnat in Parlamentul European, este sustinut vehement de presedinte desi nu are nicio atributie constitutionala. A mintit ca BNR ar avea nevoie de aur, apoi ca ar fi de vina criza, i-a acuzat apoi pe cei care se opun proiectului de interese obscure. Nu este insa intamplator ca presedintele tarii sustine un proiect foarte controversat, al unei companii foarte darnice atunci cand vine vorba de cumparat politicieni. Inca mai asteptam de la Gold Corporation lista cu oamenii politici care au primit bani.

Judecatorii sunt vinovati pentru ca rezolva contestatiile la licitatiile de executie facute de diferiti constructori care nu au acces la fondurile europene din cauza clientelei pedeliste. Cunoastem sistemul, nu are rost sa mai insist acum. Este insa important de analizat modul in care Basescu mai pune la cale o reforma atunci cand sistemul nu functioneaza in interesul sau. Despre regii asfaltului s-a tot vorbit. Este greu de crezut ca se pot cheltui atat de multe miliarde de euro pentru atat de putini kilometri de autostrada. Si totusi se intampla intr-o tara membra a Uniunii Europene.

Reforma in sanatate este ultimul tun pe care Basescu vrea sa-l dea. Privatizarea sistemului de sanatate inseamna, dincolo de doctrina si de lupta impotriva statului social, o afacere de cateva miliarde de euro. Nu accesul oamenilor la servicii de sanatate de calitate reprezinta subiectul acestei reforme si, mult mai pragmatic si mai cinic, catre cine se vor indrepta banii de la bugetul de stat. Cert este ca vom plati mai multi bani pentru sanatate dar nu vom mai avea niciun control asupra felului in care vor fi cheltuiti acesti bani. Costuri mai mari, servicii mai putine si mai proaste. Banii rezultati din aceasta ecuatie paguboasa pentru romani se vor duce in niste buzunare atent pregatite din timp.

Mi-am schimbat parerea despre Traian Basescu. Nu este un presedinte jucator, probabil ca nu a fost niciodata. Este, fara niciun dubiu, un presedinte pus pe facut bani, cat mai multi, cat mai repede si cat mai usor. Un presedinte aflat la ultimul mandat, cu un partid aflat in pragul disolutiei, care incearca sa dea cateva tunuri inainte de a iesi, rusinos, din viata publica.

Sunt de acord ca masina antrenorului roman nu avea ce sa caute pe linia de tramvai, mai mult, sa incerce sa faca la stanga intr-o zona cu linie continua. Un agent de circulatie ar fi fost indreptatit sa-i ridice permisul de conducere. Pentru ca nu s-a inventat inca politia rutiera care sa se ocupe doar de traseul tramvaielor, vatmanii au decis sa-si faca singuri dreptate in trafic. Trebuie sa fii foarte atent de fiecare data cand te intersectezi cu o linie de tramvai pentru ca riscurile sunt imense. Esti, nu esti vinovat, daca te afli pe linia de tramvai ai toate sansele sa sfarsesti cel putin cu  masina sifonata.

Nu vreau sa-l acuz de nimic pe vatmanul care a lovit masina lui Lucescu, insa am avut sentimentul ca se bucura de micul moment de celebritate datorat acestui nefericit accident. Urmarindu-i declaratiile la diferite posturi tv, mai ca as baga mana-n foc pentru Mircea Lucescu. Sunt sigur ca tramvaiul avea timp sa opreasca si nu a facut-o. Se intampla in fiecare zi cu persoane mai putin celebre si cu rezultate mult mai dramatice.

Ca sa fie si mai clar, pentru ca gingasia si sensibilitatea excesiva nu tin seama de varsta, nu mi-am propus sa pun umarul la incheierea carierei politice a niciunui politician mai vechi. Nu sta in puterea mea sa spun cine merita sa faca politica in continuare si cine nu. Carierea fiecaruia depinde in primul rand de modul cum isi gandeste fiecare pasii. Pentru cei din PDL, din fericire, locurile sunt din ce in ce mai putine.

Pentru a nu lasa insa nicio urma de indoiala, consider in continuare ca este nevoie de mai multi tineri in politica. Nu voi relua toata discutia despre ce fel de tineri, cu ce calitati, pentru ca ar insemna sa ma repet. O improspatare insa a clasei politice este absolut necesara, iar 2012 ofera aceasta sansa.

Avem astfel de politicieni la Bucuresti dar, cum era firesc, nu am scapat de ei nici la Iasi. Am participat in decursul unei saptamani la doua evenimente importante. Pe 23 decembrie a sarbatorit postul de televiziune local TeleM douazeci de ani de existenta, iar astazi am fost invitat la Gala Sportului Iesean. Doua evenimente festive la care am participat cu drag. Am felicitat postul de televiziune pentru incisivitate si le-am multumit celor care lucreaza acolo pentru relatia corecta pe care am avut-o pana acum. Sportivilor le-am urat succes si i-am asigurat de sprijinul meu neconditionat. Mi-am incheiat interventia aducand aminte cuvintele lui Victor Ponta din conferinta de presa de la Iasi de acum cateva luni: “Pentru ca iubesc foarte mult sportul, incerc sa-l tin cat mai departe de politica!”. Fiind doua evenimente in care se presupune ca trebuia sa sarbatorim performanta, am considerat ca fiind de bun simt sa nu fac politica.

Se pare insa ca este sarcina de partid la PDL ca sa foloseasca orice prilej pentru a-i ataca pe cei din USL. Le inteleg frustrarea si disperarea insa buna crestere, frica de ridicol, decenta ar fi trebuit sa primeze in situatii speciale ca cele doua mai sus amintite. Atat Petrica Movila cat si Mihaela Popa au inteles insa diferit aceste doua momente. S-au comportat exact ca la o dezbatere electorala. In loc sa vorbeasca despre TeleM, Movila a folosit momentul pentru a spune cat de rau este PSD-ul si cat de bine ar fi ca Iasul sa aiba un primar PDL. Nu mi-a fost clar daca-i facea campanie lui Oprea sau Irinei Schrotter. Mihaela Popa, in loc sa vorbeasca despre sportul din Iasi, despre cei a caror munca era laudata astazi, a gasit de cuviinta sa-l atace pe primarul Gheorghe Nichita care nu se mai afla in sala la momentul pretiosului discurs. Mai ciudat, pana sa plece primarul, doamna senator a avut din belsug timp sa-i spuna tot ce avea de spus pentru ca au stat unul langa altul. Ma dezgusta total comportamentul unor astfel de persoane. Politica nu ar avea o asa proasta reputatie daca nu ar fi facuta de astfel de oameni.  Imi place politica insa uneori ma dezgusta profund oamenii care fac politica.

Din emisiunea de la TeleM nu aveam cum sa ies din respect pentru cei care lucreaza in postul de televiziune. De la Gala am plecat astazi pentru ca doamna senator Mihaela Popa a depasit orice limita. Mi-am cerut scuze organizatorilor, in special lui Cip Paraschiv, insa nu am gasit alta modalitate de a protesta decat prin parasirea salii in timp ce senatorul Popa se manifesta in toata-i splendoarea pe scena, cu microfonul in mana. Va mai trece ceva timp pana astfel de personaje vor disparea definitiv de pe scena politica. Nu am nicio speranta ca se vor schimba. Sper doar sa dispara cat mai repede, sa-si gaseasca altceva de facut in viata si sa lase locul unor tineri mai putin atinsi de bolile politicii de moda veche. Ma bazez si pe faptul ca anul viitor nu vor mai intra toti pe listele de partid. De la 35 la 14 procente este diferenta mare. Unii dintre ei vor deveni istorie chiar de anul viitor.

Povestea a inceput acum cateva luni cand cei doi colegi au venit la Iasi sa se asigure ca Romania indeplineste criteriile tehnice pentru aderarea tarii noastre la Schengen. Am inteles ca a avut ocazia sa-i asculte pe tinerii ieseni si au decis imediat ca tinerii trebuie neaparat sa ajunga la Parlamentul European.

Au cantat superb. Au facut cinste Iasului si Romaniei. Trebuie sa felicit doamnele profesoare care au reusit sa gaseasca, sa incurajeze si sa slefuiasca aceste talente. M-am simtit din nou mandru ca sunt iesean.

Mai trebuie sa mentionez un lucru important. Cel care a vorbit in numele tinerilor a fost consilierul judetean PDL Constantin Serban. Daca are vreun merit in evolutia acestor tineri, atunci imi scot palaria in fata sa, il felicit si-imultumesc pentru ceea ce face pentru Iasi. Tinerii acestia reprezinta o mare valoare a orasului. Pacat ca prea putini ieseni ii cunosc si se pot bucura de vocile lor cu adevarat exceptionale.

Nici relatia mea cu unii lideri liberali nu a fost de-a lungul timpului una de care sa-mi aduc aminte cu placere. Nici macar nu-mi propun sa fac acum analize de compatibilitate personala cu partenerii de alianta. Daca ar fi sa caut motive pentru a fi nemultumit, as gasi cu siguranta cu carul. Sunt insa oameni politici in PNL pe care ii apreciez si cu care ma simt onorat sa ma aliez in aceasta batalie dura. Imi este greu insa sa inteleg sensul unor astfel de discutii cand nu despre noi va fi vorba anul viitor. Nu despre cine si ce functii va obtine este vorba in lupta politica din 2012. Este lipsit de importanta orice sondaj individual in acest moment. Singurele valori statistice cu relevanta maxima sunt cele ale USL si cele ale PDL-ului. Sunt convins ca nici Alba ca Zapada si nici Muma Padurii nu vor conta anul viitor. Este vorba de noi si de ei. Noi, cei care trebuie sa scoatem tara din criza, sa demonstram ca avem solutii si ca putem face altfel de politica in Romania si ei, cei care au furat si fura mai rau decat faceau acum ceva timp hoardele de tatari, care mint, jignesc si umilesc in fiecare zi poporul roman, care ne condamna cu fiecare zi ce trece la saracie.

Acest mesaj nu-i este adresat lui Marius Danga, un lider liberal in devenire pe care il cunosc, il apreciez si in al carui viitor politic cred. Este un mesaj sincer adresat tuturor celor din PSD si PNL care considera functiile lor si micile lor interese personale mai importante decat lupta cu sistemul mafiot patronat de Traian Basescu.

Eu am declarat ca voi primi cadoul olandezilor pentru ca nu sunt interesat absolut deloc de un conflict deschis cu un reprezentant al unui stat membru al Uniunii. Romanii trebuie reprezentati intr-un mod inteligent si responsabil. Daca distrugi orice cale de comunicare cu ceilalti, cam cat de eficient poti fi in a lupta pentru interesele Romaniei? Categoric sunt impotriva comportamentului de mahala, vocabularului de coltul strazii si isterizarii inutile. Ce face Traian Basescu in relatia cu Olanda poate fi incadrat doar la categoria “asa nu”. Comportamentul lui Basescu explica foarte clar de ce suntem izolati in Europa si de ce nu putem sa ne luptam pentru drepturile romanilor nostri care lucreaza sau care vor sa lucreze in tarile din vest.

Daca sunt mai bune legumele olandeze decat cele romanesti, de ce se gasesc in supermarket-uri mai multe produse din import, care este starea agriculturii romanesti sunt subiecte care merita discutate mai pe larg, cu alta ocazie.

Martin Schulz, liderul socialistilor si democratilor europeni, a criticat lipsa oricarei mentiuni despre investitii, crearea mai multor locuri de munca, crestere economica sau Agenda 2020. Fara crestere economica nu vom iesi din criza, vom fi doar solidari in suferinta ceea ce nu va ajuta pe nimeni.

Eu voi vorbi despre nevoia de democratie in tot acest demers. Martin a vorbit despre rolul Parlamentului European, eu voi vorbi despre rolul parlamentelor nationale, despre nevoia de democratie in toate statele membre, despre necesitatea dezbaterilor publice in fiecare tara membra a Uniunii.

Zilele acestea se vor lua decizii foarte importante la nivel european. Se discuta despre schimbarea tratatului, despre intregrarea bugetara a celor 27 state membre ale Uniunii, despre o uniune fiscala, despre Statele Unite ale Europei si chiar despre o uniune europeana cu doua viteze, una pentru tarile din vest si alta pentru cele din est. In toata aceasta dezbatere Romania nu are enorm de mult de castigat dar poate pierde foarte mult. In aceste zile soarta noastra in Europa se afla in mainile unui singur om, Traian Basescu. Presedintele tarii ne va reprezenta si, teoretic, se va lupta pentru interesele noastre ale tuturor romanilor. Functia il obliga si, pana cand vom avea alegeri prezidentiale la termen sau anticipate, democratic asa trebuie sa stea lucrurile. Evident ca ma trec fiori reci pe sira spinarii cand ma gandesc cata greutate vor avea deciziile care se vor lua in perioada urmatoare, constient fiind de incompetenta, lipsa de viziune si de verticalitate pe care a demonstrat-o Romania sub comanda lui Basescu. Evident ca nu vom avea un cuvant important de spus. Este clar pentru toata lumea ca vom ridica si noi mana in functie de “licuriciul” care ne va convinge mai tare pe moment. Conjunctural s-ar putea sa nu iesim foarte sifonati. Interesele noastre coincid de aceasta daca cu cele ale tuturor statelor membre aderate de curand la Uniune. Am incredere in combatvitatea polonezilor, lobby-ul inteligent al ungurilor si tenacitatea tarilor mai din centrul Europei.

Ce ma deranjeaza insa cel mai mult la Traian Basescu in aceste zile nu-i lipsa de performanta si de demnitate cu care ne reprezinta ci faptul ca o face “de capul lui”, fara un mandat clar din partea noastra, a romanilor. Nu stie nimeni, dar absolut nimeni, ce ne propunem ca tara sa obtinem in urma negocierilor. A spus Traian Basescu in vreo interventie publica ce mandat are? A existat vreo dezbatere publica pe aceasta tema? Parlamentul a avut vreun cuvant de spus? La toate intrebarile raspunsul este negativ. Prin urmare, intrebarea legitima care se pune este: “Al cui presedinte este Traian Basescu?” Raspuns: “Al nimanui.”

In alta ordine de idei, avand ca suport logic situatia drumurilor din judetul Iasi care au finantarea aprobata din bani europeni, nu cred ca un consiliu judetean condus de un Simirad retrograd si obstructionist ar fi putut gestiona un proiect de modernizare a aeroportului din bani europeni. Lipsa de competenta a lui Simirad ar fi facut oricum imposibila realizarea acestui proiect.

Nu pot fi radical impotriva deciziei consilierilor judeteni pentru ca, in conditiile actuale din Romania, sunt si eu de parere ca doar un investitor privat, mai degraba strain decat autohton, poate realiza un astfel de proiect. Experienta ultimilor ani ne arata ca orice investitie facuta din bani publici se realizeaza foarte greu, foarte prost si foarte scump. Concesionarea pare a fi in aceste conditii singura solutie logica.

Este pacat insa pentru ca tara noastra rateaza oportunitati enorme de dezvoltare. Banii europeni ar fi trebuit sa ne apropie de tarile din vestul Europei. Pana acum atragerea fondurilor europene s-a dovedit a fi un esec imens care ne va afecta negativ viitorul.

In concluzie, decizia de ieri este una corecta pe care nu m-as grabi insa s-o salut.

Cred insa ca pacatul nu apartine doar fotbalului romanesc ci noua, in general, ca popor. Permanent aud in jurul meu de ce nu merg lucrurile asa cum ar trebui, de ce nu avem scoli la standarde europene, de ce nu sunt spitalele ca in strainatate, de ce nu avem autostrazi, de ce nu exista aeroport international la Iasi, practic de ce nu avem un viitor in aceasta tara. Este cu siguranta vorba de incompetenta, lipsa de viziune, coruptie, indolenta, insa cred ca suntem predispusi sa gasim rapid scuze dupa fiecare esec si sa mergem mai departe. Cred ca asa se explica adaptabilitatea noastra proverbiala de-a lungul timpului. Asa se explica poate si faptul ca, desi ne lipseste caracterul de invingatori, il avem din plin pe cel de “supravietuitori”.

Cred ca a venit momentul sa nu ne mai cautam scuze, sa ne asumam riscuri si proiecte ambitioase, sa invatam ce inseamna lucrul bine facut, cu simt de raspundere. Era o vorba care spunea ca succesul il vom gasi nu incercand sa facem lucruri extraordinare, ci facand lucrurile foarte bine.

Revenind la politica, nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu si nici unul dintre cei care au ales sa le fie alaturi in aceasta lupta nu ia in calcul infrangerea in alegerile de anul viitor. Trebuie sa inlaturam regimul Basescu, iar aceasta presupune sa facem absolut tot ce ne sta in putinta pentru ca masina de fraudare a PDL-ului sa nu poata schimba rezultatul alegerilor de anul viitor. Nu iau absolut deloc in calcul varianta infrangerii. Nu pot sa-mi imaginez aceasta tara inca patru ani sub conducerea lui Boc si a lui Basescu.

Ca sa dau doar un exemplu despre cat de penibil poate sa fie Mircea Geoana, chiar acum a declarat ca pietele financiare vor intra in fibrilatie din cauza USL-ului care ii ataca pe primii doi oameni in stat. El este al doilea om in stat. HALUCINANT!!!!!!

Nu voi intra in foarte multe detalii legate de dezbaterea si votul de ieri din Comitetul Executiv al PSD. Cateva lucruri insa trebuie spuse. In primul rand, daca ar fi fost colegi din tara nehotarati, discursul lui Mircea Geoana i-a hotarat pe toti. Jignirile, tipetele isterice, acuzatiile, limbajul pe alocuri de mahala, au aratat adevarata fata a celui care a condus partidul cinci ani si l-a condamnat la inca patru ani de opozitie. Discursul care trebuia sa fie in apararea sa, l-a ingropat definitiv. Nu-l suspectez pe Geoana de lipsa de inspiratie, a avut de-a lungul timpului si discursuri mai adecvate situatiei, am convingerea insa ca nu a vrut nicio secunda sa schimbe votul membrilor CEX. Zvonurile legate de proiectele individuale ale lui Geoana nu au fost niciodata mai confirmate. Prin tot ce a spus nu a facut decat sa ne demonstreze tuturor ca nu mai este demult membru de partid si ca agenda lui nu are nicio legatura cu a noastra.

Cred ca acum PSD-ul va fi mult mai coerent in lupta cu Basescu, mult mai linistit in pregatirea anului viitor care va fi unul crucial, nu doar pentru PSD sau USL, ci pentru noi toti cei care vrem sa avem un viitor in aceasta tara.

Ma enerveaza politicienii corupti care, doar pentru ca se afla pe lista de plata a unei companii, fie ea si Gold Corporation Rosia Montana, cred ca pot sa ne vanda pe noi si pe copii nostri ca la iarmaroc. Cel mai tare ma enerveaza puterea banului intr-o tara saraca si saracita si mai mult in mod intentionat. Cam cata influenta pot avea cateva milioane de euro intr-o tara in care oamenii traiesc de azi pe maine cu doua sau trei sute de euro pe luna? Foarte mare. Dar daca acestia ar fi obligati sa traiasca de la o luna la alta cu si mai putini bani? Daca nu si-ar putea lua medicamentele? Daca si-ar pierde locurile de munca? Categoric influenta banilor ar fi si mai mare.

Plecand de la acest scenariu simplu, nu pot sa vad altfel reclamele de pe toate televiziunile romanesti decat ca pe o incercare mizerabila, josnica, de a exploata saracia oamenilor in sprijinul unor interese meschine. Oamenii care apar in reclame sunt saraci, nu au un loc de munca, nu au cu ce sa-si intretina familia, au copiii plecat departe si asa mai departe. Problema este ca exact in aceeasi situatie se afla si romanii din Vaslui, Dolj, Calarasi, Maramures sau de oriunde altundeva intre granitele acestei tari. Zacamintele de aur apartin tuturor, nu numai celor de la Rosia Montana. Exploatarea lor tine de strategia nationala de dezvoltare. Decizia trebuie sa fie una strategica, momentul si conditiile exploatarii trebuie sa faca parte dintr-o dezbatere publica foarte serioasa si responsabila. Reclamele celor de la Gold Corporation nu numai ca mi se par dezgustatoare si umilitoare pentru noi, ca popor, dar pleaca de la premisa total gresita ca ce se intampla cu poriectul Rosia Montana afecteaza doar populatia din zona.

Da, romanii sunt foarte saraci si traiesc din ce in ce mai prost. Clar suntem condusi de un guvern incompetent si foarte corupt. Stim ca avem un presedinte care ne-ar vinde pe toti numai sa-i fie lui bine si familiei sale. Cu toate astea cred ca mai avem inca demnitate si luciditate pentru a intelege ca miza este mai mare decat crearea a cateva sute de locuri de munca pe o perioada de cativa ani. Am speranta ca nu se va intampla nimic pana in 2012, an in care imi pun mari sperante ca se va intoarce normalitatea in Romania. Sunt convins ca vom reusi sa dezbatem public acest proiect si altele care vizeaza viitorul nostru al tuturor. Sper ca vom avea parte de transparenta si vom cunoaste si noi detaliile contractelor dintre stat si diferiti agenti economici atunci cand sunt in joc banii publici sau resursele naturale ale acestei tari.