La mai putin de doua ore de Iasi

Am ajuns din nou in Bucuresti. Mai bine zis, pe Otopeni. Incepuse sa-mi fie dor chiar si de aeroportul asta amarat cu pretentii de aeroport international. La barul unde-mi beau cafeaua de fiecare data cand trebuie sa astept avionul spre Bruxelles sau spre Iasi s-au schimbat doamnele care serveau, semn ca am lipsit cam mult. Nu ma mai simt “de-al casei”. Barul se numeste “Savoir vivre”. Imi place numele si mi se pare ca se potriveste cu atmosfera din interior. Este micut, cu doar 6 sau 7 mese, si in difuzoare se aude permanent muzica anilor 70 si 80. Beatles, Abba, Eric Clapton …

Abia astept insa sa ajung in Iasi. Abia astept sa ma plimb prin Copou, sa ma intalnesc cu prietenii la un suc la Select, sa-mi vizitez parintii, sa arunc un ochi, doar unul, in fuga, la dezbaterile pline de patos si manie proletara de la televiziunile locale in care pedelistii incearca sa-si ascunda incompetenta si impotenta politica prin atacuri puerile la adresa administratiei locale, sa fac o vizita intr-o comuna din judet si sa stau de vorba cu oamenii pe care am reusit sa mi-i fac prieteni in multele lupte pe care le-am dus impreuna.

Desi nu duc absolut deloc lipsa de activitate, imi lipseste atmosfera de acasa, viata din Iasi cu bune si cu rele. Imi propun ca in perioada de vacanta sa stau mai mult cu cei pe care nu am reusit sa-i vad in ultimele luni. Este foarte important pentru mine sa merg in comunele din judet si sa vorbesc cu primarii la care tin si care, vreau sa cred, imi poarta inca o oarecare simpatie.

Cu cat lungesc mai mult frazele se pare ca ma incurc in cuvinte si nu reusesc sa fiu foarte clar. Pe scurt, sunt foarte bucuros ca sunt la doar doua ore distanta de tot ceea ce inseamna Iasi. Nu vorbesc de persoane pentru ca am convingerea ca tuturor iesenilor le-ar fi fost mult mai bine daca anumiti indivizi ar fi ales sa faca orice altceva in afara de politica.

Lasati un comentariu


 

orizontal line