Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

Despre lideri, cu bune si cu rele

Discutam cu un prieten foarte bun despre diferite feluri de a conduce o echipa, despre ceea ce inseamna sa fii lider. El era de parere ca un lider trebuie sa exploateze tot ceea ce este bun in fiecare si sa-i ajute pe cei din echipa sa sa devina mai buni. In felul asta, spunea el, echipa va fi mai buna, mai puternica. Imi dadea nenumarate exemple despre felul in care s-au comportat anumiti indivizi in diferite perioade si incerca sa-mi argumenteze ca acelasi om poate fi rau sau bun in egala masura. Imi placea teoria lui si o consideram de laudat. Am fost tentat chiar sa-l incurajez si sa nu mai aduc argumentele impotriva teoriei sale.

Nu putem insa sa nu luam in calcul, atunci cand vorbim de stiinta conducerii, de faptul ca natura umana este structural agresiva, violenta. Istoria omenirii reprezinta in totalitatea sa o sursa inepuizabila de argumente pentru agresivitatea si cruzimea inexplicabila a oamenilor. Suntem programati sa raspundem instinctual la stimuli negativi. Ne este mult mai usor sa uram, sa invidiem, sa jignim, sa denigram decat sa iubim, sa apreciem, sa facem complimente sau sa laudam sincer. In timp ce pornirile negative sunt aproape instinctuale si solicita un anumit efort pentru a putea fi infranate, gesturile frumoase au nevoie de premeditare si de o anumita analiza prealabila. O fapta buna o facem pentru ca vrem, pentru ca am fost invatati ca asa este frumos sau pentru ca ne asteptam la o anumita rasplata. Aici intervine educatia dobandita in familie, la scoala si in societate.  Diferenta dintre bine si rau se invata si reprezinta principiul de baza al functionarii fiecaruia dintre noi. Reprezinta un fel de busola dupa care ne orientam toata viata.

Analizand mai multi lideri politici am ajuns la concluzia ca un lider se naste si apoi se cizeleaza, se rafineaza de-a lungul vietii. Nu poti invata sa fii lider ci doar, avand calitatile necesare, sa fii un lider mai bun. Sunt multi oameni politici romani care isi doresc cu ardoare sa fie lideri. Invata sa vorbeasca, sa se imbrace, sa se comporte in diferite situatii, sa transmita mesaje nonverbale si foarte multe alte lucruri utile unui lider. Indiferent cata vointa au si cat de mult se straduiesc, oamenii ii percep totusi ca fiind falsi, artificiali. Cei care “trec de sticla” o fac natural. Cei care “au priza la oameni” reusesc sa stabileasca legaturi cu acestia intr-un mod foarte firesc.

Cred ca un lider simte grupul pe care-l conduce si stie cum sa-si motiveze fiecare membru al echipei fara sa faca studii si analize prea complicate. Daca aduni zece oameni care nu s-au cunoscut niciodata si-i tii impreuna o bucata nu foarte lunga de timp, vei vedea cat de natural se alege conducatorul grupului. Nu ai nevoie nici macar de vot. Natura s-a ocupat de toate detaliile, se pare insa ca ne-a disparut noua capacitatea de a-i intelege resorturile.

Tags: lider, Politica