AVATAR
Cand am iesit din sala de cinematograf, dupa ce vizionasem filmul “Titanic”, am decis ca nu voi mai merge niciodata sa vad un film pe care il lauda toata lumea. Isteria pe care o genereaza unele pelicule americane nu au, de cele mai multe ori, legatura cu calitatea acestora. Pur si simplu, pentru ca se bucura de o promovare foarte buna, sau pentru ca abordeaza un subiect controversat, multe filme ajung sa aiba incasari record.
Tehnologia de ultima ora folosita pentru a crea o lume imaginara pe o planeta aflata undeva in Cosmos, efectele speciale nemaintalnite si posibilitatea de vizionare 3D au fost argumente suficiente pentru a-mi starni curiozitatea. Fara asteptari prea mari, am decis sa merg totusi sa vad aceasta bijuterie a cinematografiei americane. Am aflat de la prieteni ca sunt cateva saptamani de cand a aparut si salile de cinematograf sunt inca pline. Daca nu ai rezervare facuta din timp sunt sanse mici sa gasesti un loc. Vineri la ora 22 ne-am dat intalnire mai multi prieteni in fata caselor de la CinemaCity. Intr-adevar era foarte multa lume. Ai fi crezut ca in toate salile se difuzeaza acelasi film.
Puse una peste alta, pot spune ca filmul merita vazut. Categoric ma asteptam la mai mult. Pe de alta parte, este net superior “Titanicului”. Mi-a placut foarte mult cum au imaginat padurile de pe Pandora. Este interesanta comunicarea locuitorilor cu natura, cu plantele si cu animalele. Lumea inchipuita de cei care au facut filmul se apropie foarte mult de ideal. Seamana foarte mult cu Terra, cu precizarea ca pe Pandora toate problemele noastre par a-si fi gasit rezolvarea. Ceea ce percep oamenii trimisi de compania respectiva ca fiind violenta maxima, in final se dovedeste a fi un echilibru perfect intre tot ceea ce inseamna natura pe Pandora.
Nu mi-a placut insa faptul ca povestea de dragoste ramane prizoniera sabloanelor rasuflate de la Hollywood. Locuitorii de pe Pandora aduc mult prea mult cu triburile de indigeni din Africa sau America de Sud. Conflictul seama izbitor cu cel dintre triburile care-si apara modul de viata si popoarele “civilizatoare” care vin sa le construiasca drumuri si scoli avand ca scop secundar exploatarea bogatiilor din subsol. Aceeasi lupta intre vechi si nou, aceeasi tema a ciocnirii intre civilizatii, este mutata undeva un Univers. Nu avem insa parte de nimic spectaculos, inedit. Ai sentimentul pe tot parcursul filmului ca totul s-a mai intamplat si in alta parte. Mesajele din film au mai fost spuse de mii de ori.
Sunt dezamagit totusi de faptul ca, desi au beneficiat de cele mai noi descoperiri ale tehnologiei cinematografice, imaginatia producatorilor a lasat foarte mult de dorit. Mi-ar fi placut ca lumea de pe Pandora sa fie intr-adevar spectaculoasa. Populatia autohtona se deplaseaza calare pe cai, chiar daca au sase picioare. Arma lor este tot arcul cu sageti. Animalele din padure aduc foarte mult cu hienele, tigrii sau rinocerii. Un element inedit este faptul ca, atunci cand se plictisesc de cai, indigenii mai calaresc si niste pasari.
Nici oamenii colonizatori, desi traiesc mult in viitor, nu beneficiaza de tehnologii spectaculoase. Navele lor nu sunt niste amarate de elicoptere din zilele noastre putin restilizate. Navele mamut, un fel de bombardiere, sunt construite din mai multe elicoptere unite. Armele folosite sunt cele pe care le folosesc soldatii americani in Irak. Ai putea crede ca omenirea nu va mai investi in tehnologie militara in viitorul mai mult sau mai putin indepartat.
In concluzie, cred ca Avatar merita vazut pentru efectele speciale si pentru modul in care tehnologia a contribuit la construirea unei noi lumi pe o planeta numita Pandora. Ofera insa prea putin pentru cei care spera sa vada o lume imaginara spectaculoasa, fara corespondenta directa in lumea noastra. Producatorii filmului au folosit cu frica tehnologia avuta la dispozitie. Mai mult curaj, mai multa dezinvoltura din partea lor, ar fi facut sa avem intr-adevar un film memorabil in cinematografe. Avatar putea fi mult mai mult.
Tags: AVATAR









Youtube
Twitter
LinkedIn
Facebook