Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

Prima zi in Iasi in 2010

Va spuneam ca am plecat din Iasi pentru a sarbatori Revelionul cu prietenii undeva la munte. Poate pentru multi Revelionul are o anumita insemnatate. Pot sa inteleg ca exista oameni care-si pun sperante intr-un nou inceput. Noaptea dintre ani ar trebui sa stearga tot ce a fost rau in anul care a trecut. Sunetul sticlelor de sampanie desfacute la 12 noaptea are darul de a incarca sufletele unora cu optimism. Pentru mine Revelionul nu a insemnat niciodata mai mult decat o petrecere intre prieteni. Poate si faptul ca trecerea in noul an este foarte aproape de Craciun face ca acest al doilea eveniment sa piarda din stralucire si importanta. Nu am privit niciodata cu mai mult optimism venirea zilei de 1ianuarie. Asta paote pentru ca niciodata proiectele mele de viitor nu au tinut cont de inceperea sau terminarea anilor calendaristici.

Am mers insa la munte pentru ca mi-am dorit foarte mult sa profit de iarna, de zapada si de partiile din zona. Incepand cu iarna lui 2008 mi-am descoperit un nou sport preferat: snowboarding-ul. Nu cred ca sunt un talent innascut in domeniu. De asemenea, sunt convins ca am descoperit destul de tarziu placerea de a cobori partii mai mult sau mai putin abrupte cu placa de snowboard. Cu toate astea insa mi se pare o provocare greu de refuzat. Am norocul ca tot mai multi prieteni gasesc acest sport interesant.

Am plecat la Miercurea Ciuc pentru ca acolo se inregistreaza constant cele mai scazute temperaturi din tara. Riscul sa nu gasim zapada era minim. Dupa primele doua zile insa a inceput sa ploua. Termometrele aratau temperaturi de 6 – 7 grade Celsius. Greu de crezut insa, intr-o singura noapte si o dimineata toata zapada s-a topit. Partiile erau impracticabile. In loc de zapada au aparut din loc in loc zone tot mai mari de noroi. A trebuit sa ne resemnam si sa cautam alte activitati cu care sa ne ocupam timpul. In fiecare dimineata ne trezeam cu speranta ca vom vedea pe geam zapada, sau macar cativa fulgi datatori de speranta. Singurii fulgi de zapada i-am vazut insa in ziua in care a trebuit sa plecam spre Iasi. Frustrarea pe care am resimtiti-o toti in zilele fara zapada a fost amplificata de zeci de ori de ninsoarea din ziua plecarii. Cu toate astea a fost o vacanta reusita. Nimic nu se compara cu cateva zile de liniste, relaxare si buna dispozitie alaturi de prieteni.

Acum, ca sunt in Iasi, dupa atatea zile fara politica, inca nu am gasit motivatia sa caut informatii despre ultimele evenimente din politica romaneasca. Prin urmare, nu am nici macar un comentariu politic de facut. Am convingerea ca stiu aproape in detaliu ce se va intampla in perioada urmatoare. Cred ca politicienii romani sunt foarte previzibili. Imi impun insa o anumita doza de naivitate si spun ca s-ar putea sa ma insel. In felul asta nu risc sa devin un pesimist incurabil.