Unde esti tu Tepes, Doamne?!
Bucuria se pare ca a fost foarte scurta. Am castigat batalia cu Ucraina insa am pierdut-o pe cea cu coruptii nostri. Este incredibil cum, in timpul campaniei electorale, stiind ca va pierde alegerile, Tariceanu a vandut drepturile Romaniei de a exploata zacamintele din Marea Neagra. Nu are rost sa fac legatura intre Tariceanu, Patriciu si Rompetrol pentru ca ea este mult prea evidenta si asumata de toti cei in cauza.
Am vorbit de foarte multe ori de jaful nesimtit al liberalilor in cei patru ani de guvernare. Nu exista, in istoria moderna a Romaniei, vreun guvern mai corupt, mai iresponsabil si mai nesimtit decat ce al lui Tariceanu si al gastii lui de “lupi liberali”, cum le place sa li se spuna, nesatui, pusi pe capatuiala si lipsiti de cea mai mica urma de bun simt … ca sa nu mai vorbim de patriotism.
In astfel de momente, cand vad cum cativa indivizi care se considera mai destepti decat noi toti si ne vand pentru cativa euro care le intra in buzunar, ma gandesc ca ar trebui construita o puscarie undeva pe Insula Serpilor unde toti acesti nemernici sa fie inchisi pe viata. Ajungem insa la aceeasi problema: cine sa-i ancheteze, sa-i judece si sa-i condamne? In Romania lupta anticoruptie este doar o poveste electorala de adormit electoratul lui Basescu.
“N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
…
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!
….
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”
(Scrisoarea a III a, MIhai Eminescu)









Website
Youtube
Twitter
LinkedIn
Facebook