Buni… insa nu suficient de buni

Ieri seara ne-am adunat mai multi prieteni sa vedem meciul de handbal Romania – Franta. Emotiile s-au stins repede pentru ca am inteles inca din primele minute ca nu-i loc de vreun punct cu echipa franceza. Ne-am resemnat si am continuat jocul de carti in ideea ca urmatoarele meciuri vor fi mai accesibile.

Astazi am stat acasa sa urmaresc meciul cu Ungaria. “Baietii au jucat foarte bine (primele 40 de minute), si-au dorit foarte mult victoria dar adversarii au fost mai buni in seara asta!” . Cam asta-i fraza pe care o aud de fiecare daca cand joaca o echipa romaneasca, fie ea de fotbal, handbal, bachet sau orice altceva. Imi este ciuda ca am ajuns sa ma obisnuiesc cu ideea ca suntem buni dar nu suficient de buni ca sa castigam competitii internationale. Inconsecventa si alternanta perioadelor bune de joc cu cele slabe sunt parca un blestem al sportului romanesc. Conducem, facem spectacol si apoi pierdem totul pe final de meci.

Tine pana la urma de mentalitate si ma tem ca asa am fost noi, romanii, de-a lungul istoriei. Am fost suficient de puternici cat sa nu ne rada alte natii de pe harta Europei, insa nu suficient de puternici incat sa scriem istorie in Europa desi am avut cateva ocazii foarte bune. Ii admir foarte multĀ pe sarbi pentru tenacitate, peĀ germani pentru disciplina, pe nordici pentru rigurozitate, pe francezi pentru cultura si istoria lor iar pe americani pentru mentalitatea de invingatori.

Lasati un comentariu


 

orizontal line