Jurnal | Catalin Ivan | atitudinea schimba viitorul

220 de pacate mai putin

Ieri am fost plecati toata ziua in excursie la Meteore. Perspectiva vizitarii manastirilor pe caldurile de peste 40 de grade nu ma incanta foarte tare. Ziua a inceput insa foarte bine, cu un rasarit superb de soare pe plaja din Nei Pori.

Am luat autocarul din fata agentiei de turism si am pornit spre Meteore. Am trecut prin orasul Larissa, unul dintre cele cinci-sase orase mai mari ale Greciei. Am trecut pe langa baza militara NATO in care locuiesc 250 000 de militari cu familiile lor si pe lanca un munte de piatra sub care, spun unii, ar fi construit americanii un adevarat oras secret. Daca ma intrebati pe mine eu cred ca este o foarte mare gogorita. Ce sa faca americanii cu un oras sub pamant in Grecia? Este insa o alta povestioara menita sa faca Grecia si mai interesanta.

Am ajuns apoi la “cel mai mare atelier” din Grecia care facea icoane pe lemn de chiparos. Bineinteles, pana acolo ghidul ne-a povestit legenda chiparosului si povestea vietii lui Alexandropulos, proprietarul atelierului. La intrare am fost serviti cu suc si dulciuri grecesti in timp ce o romanca ne-a facut o scurta demonstratie de arta bizantina. Am urmat tot traseul prin care o bucata de lemn de chiparos ajunge sa fie o icoana splendinda poleita in aur. In timpul asta, un Logan MCV argintiu cu numere de Suceava aproviziona printr-o usa laterala magazinul cu, n-o sa va vina sa credeti, exact acelasi model de icoane bizantine din lemn de chiparos. Ciudat… puteai sa juri ca sunt facute de Alexandropulos insusi.

Masina de Suceava nu am pozat-o asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant. La nevoie pot aduce vreo trei martori.

Am plecat apoi spre Meteore. Deja era ora pranzului si aerul devenise foarte fierbinte. Nu ne-am lasat intimidati si plini de entuziasm am inceput sa fotografiem manastirea Sf Stefan, prima care ti se arata cand vii pe drumul dinspre Larissa. Am mai mers putin si am facut prima oprire la Manastirea Varlaam putin mai jos de marea Meteora. Dincolo de aglomeratie si caldura pot spune ca a meritat efortul. Voi lasa pozele sa spuna mai mult despre cum cativa calugari au reusit sa construiasca pe un varf de stanca o astfel de minunatie. Au carat timp de 20 de ani materialele de constructie si apoi au terminat de construit manastirea in doar 40 de zile. Cum vi se pare?

Pe acolo urcau calugarii in manastire. Tot pe acolo se si aprovizionau. Cum adica cum?… cu ajutorul unui scripete foarte performant facut 100% din lemn.

A doua manastire vizitata a fost Rusanu, o manastire mica de calugarite. Din cele 12 calugarite care traiesc aici una este romanca din Iasi. Pana la manastire se urca pe 222 de trepte si se spune ca iti este iertat cate un pacat pentru fiecare treapta urcata. Le-am urcat pe toate si, daca nu era caldura ingrozitoare, poate as fi facut vreo doua – trei drumuri. M-am multumit prin urmare sa ma intorc acasa cu doar 222 de pacate mai putin. Unii spun ca sunt doar 208 trepte pana la intrarea pe poarta manastirii. Eu am preferat sa numar pana la casa de bilete.

… si o poza din gradina maicutelor.

Au fost 24 de manastiri al Meteore insa, din cauza cutremurelor unele nu au rezistat. Se mai vad insa ruinele pe varfuri de stanci.

Ar mai fi multe de povestit despre grotele in care au trait calugarii, despre ultimul calugar care mai traieste intr-o grota, despre popasul unde am mancat la intoarcere si despre multe altele insa ma voi opri aici. Daca va povestesc totul astazi maine ce mai scriu?

Tags: Grecia, Meteore, Nei Pori