Criza economica a pus presiune si mai mare pe populatia europeana, a obligat fiecare european sa suporte masuri de austeritate pentru a reduce deficitele bugetare in timp ce companiile financiare, cele care au generat criza, au beneficiat in continuare de facilitati, au acordat stimulente astronomice ca si cum nimic nu s-a intamplat. Asa cum spunea Isarescu intr-un interviu, nu ne putem astepta ca bancile sa accepte sa-si reduca profitul. Ingrijorator este ca celor care conduc statele Uniunii Europene li se pare normal ca toata factura crizei sa fie platita de cetatenii simpli, cei care se duc zi de zi la lucru si-si castiga painea din salariu, in timp ce institutiile care au generat criza isi protejeaza veniturile si merg mai departe ca si cum nimic nu s-a intamplat.

Nu voi intra in detalii tehnice despre taxa pe tranzactiile financiare, insa raportul votat ieri face ca speculatiile financiare sa fie taxate iar institutiile financiare sa devina mai responsabile si mai implicate.

In primul rand este important faptul ca nu ne-am imprumutat de la FMI, asa cum anuntase Basescu acum cateva saptamani in urma. Aceasta, corelata cu declaratiile presedintelui FMI, Strauss – Kahn, ne arata foarte clar lipsa de credibilitate a Romaniei in plan extern. Masurile eronate luate de actualul guvern al PDL au facut ca institutiile financiare internationale sa faca un pas in spate atunci cand vine vorba de creditarea tarii noastre.

In al doilea rand, este foarte grav ca ne imprumutam de pe piata bancara interna pentru ca asta presupune un stimul in plus pentru banci pentru a nu da credite agentilor economici. Blocajul creditarii in Romania nu a fost rezolvat iar efectele asupra economiei sunt cumplite. Lipsa de lichiditati va duce la inchiderea si mai multor firme, somaj si mai mare, presiune pe bugetul national sporita concomitent cu venituri tot mai reduse. Cu alte cuvinte, Romania este imaginea unui stat aflat in blocaj generalizat, economic, social, institutional si politic.

In al treilea rand, dobanda nu este nici pe departe una buna. 4,8 procente inseamna foarte mult pentru un credit acordat unui stat de catre orice institutie financiara. Iarasi vorbim de un semnal prost pe care-l da Romania in plan extern dar si pentru mediul de afaceri. Putin probabil sa apara vreun investitor strain in perioada urmatoare. Slabe sanse sa apara noi locuri de munca.

Concluzia este ca suntem in pragul dezastrului, ca nimeni nu mai crede ca putem evita acest dezastru si, ceea ce este mai rau, suntem mintiti in continuare ca suntem pe drumul cel bun si ca vom trai mai bine incepand cu 2011, 2012 sau 2020.

Daca va asteptati sa comentez declaratia lui Basescu despre fetel frumoase cu ochii cat cepele, va voi dezamagi. Nu merita comentate astfel de ineptii iesite pe gura unui individ ajuns printr-o aliniere fatala a planetelor la conducerea acestei tari.

Fenomenul chinez este amplu discutat si analizat de economisti, politologi, sociologi din Europa si SUA. Sunt aduse in discutie argumente si contra-argumente legate de incompatibilitatile culturale, de respectarea drepturilor omului, de liberalizarea cursului de schimb etc. Trebuie insa sa ne obisnuim cu gandul ca a doua putere economica a lumii este China, deocamdata doar a doua, si ca prezenta acestei forte in Europa va fi tot mai mare. Ma numar printre cei care cred ca diferentele culturale nu ar trebui sa reprezinte o bariera ci o oportunitate. Chinezii incearca sa asimileze cat mai mult din culturile occidentale, chiar daca sunt foarte mandri de cultura lor veche de mii de ani. Oare noi nu am avea nimic de invatat de la ei?

Vreau sa aflu mai mult despre sistemul economic, politic si social chinez. Mi se pare foare interesant modul prin care reusesc sa evite dictatura, desi au un sistem autoritar. Conducerea Partidului Comunist este una colegiala, mai multi lideri detin aceeasi putere si nu au relatii de subordonare ierarhica fata de ceilalti. In ultimile decenii s-au facut pasi uriasi in domenii sociale cum ar fi accesul la educatie, libera circulatie a persoanelor in interiorul tarii dar si in exterior, accesul la informatie si libertatea de exprimare etc. Oricat s-ar incerca zugravirea Chinei intr-un stat inchis, totalitar, lucruri s-au shimbat si sunt intr-o continua schimbare. Mercedes si Volkswagen au anuntat noi planuri de investitii de sute de milioane de euro. Nu ar investi nimeni intr-o tara inchisa, cu dictatura comunista. Luni speram sa vorbim cu muncitorii dintr-un combinat chinez care sunt de cateva zile in greva. Voi avea ocazia sa invat mai multe si sa aflu mai multe lucruri in aceasta vizita. Cred ca miracolul chinez nu este un miracol ci mai dregraba rezultatul unei strategii foarte eficiente.

Studiile arata ca inflatia este cu 1% mai mica in SUA datorita produselor importate din China. De asemenea, 80% din jucariile vandute pe piata americana sunt de origine chineza. 400 din top 500 Fortune al celor mai mari companii americane au investitii in China. In plina criza economica, in timp ce toate statele occidentale inregistrau scaderi ale economiilor nationale, economia chineza avea un ritm de crestere de peste 9%.

Doar cu titlu de exemplu: sistemul de educatie chinez a produs anul trecut 700 000 de specialisti in timp ce SUA doar 60 000.

43% dintre români declară că au dificultăţi în a-şi plăti facturile obişnuite, faţă de 17% dintre europeni şi 7% dintre danezi

73% dintre români se aşteaptă ca situaţia financiară a gospodăriei să se înrăutăţească în următoarele 12 luni, faţă de 28% dintre europeni

38% dintre români nu sunt încrezători cu privire la siguranţa locului de muncă, faţă de 18% dintre europeni

60% dintre români cred că nu ar fi probabil să-şi găsescă o slujbă în 6 luni dacă ar fi trimişi în şomaj, faţă de 49% dintre europeni. În decembrie 47% dintre români credeau acelaşi lucru

40% dintre români sunt foarte îngrijoraţi, iar 34% destul de îngrijoraţi că veniturile din perioada de bătrâneţe le vor ajunge pentru un trai decent, faţă de 20% dintre europeni. Nivelul de îngrijorare a crescut în România de la 60% în decembrie la 74% în mai

Sursa: Eurobarometru flash (valul 4)

O alta discutie importanta este legata de durata noului cadru financiar. Germanii propun 5 ani, altii cer sa se ramana la perioada actuala de 7 ani. Sunt argumente pro si contra fiecarei perioade. Eu am propus ca viitorul cadru sa aiba o perioada de zece ani pentru a veni in intampinarea statelor fost comuniste care duc lipsa de personal calificat in proiecte europene si dispun de o capacitate redusa de implementare a proiectelor cu finantare europeana. Urmeaza o perioada de dezbateri aprinse, fiecare va sustine propriile argumente, iar intr-un final unii vor castiga mai mult iar altii mai putin.

Important mi se pare insa ca vom fi si noi implicati in aceste dezbateri si ca vom avea ocazia sa ne batem pentru ca tara noastra sa nu ramana in afara marilor proiecte europene. Astazi am avut o prima reusita cu atat mai mult cu cat nu toate delegatiile nationale au membri in aceasta comisie. Lupta este insa una lunga si se va intinde pe cel putin doi ani.

Discutam de aproximativ 1000 miliarde euro care vor fi impartite intre statele membre ale UE incepand cu anul 2014, pe o perioada de maxim 7 ani. Unele voci spun ca se va reduce perioada la doar cinci. In contextul actual european, dificil din punct de vedere politic si economic, negocierile vor fi mult mai dure decat in trecut. Germania, Marea Britanie si Franta au lansat deja primele ofensive in acest sens. Polonia are strategia finalizata si a conturat deja primele aliante. In dreptul obiectivelor noastre se afla o mare pagina goala. Nimeni nu stie nimic. Impreuna cu europarlamentarii din celelalte grupuri politice ne-am lupta pentru Romania. Problema este ca nu stim ce vrea Romania de la Uniunea Europeana. Nici Uniunea nu stie. Mai rau este ca nici macar presedintele Romaniei nu stie. Despre Boc nici nu are rost sa discutam

Am lansat aceasta dezbatere astazi tocmai pentru a identifica interesul noastru pentru viitoarele impartiri de fonduri. Nu mai vreau sa ne multumim sa-i lasam pe altii sa decida pentru noi. Romania trebuie sa aiba propriul punct de vedere si propria agenda in aceste negocieri. Au participat astazi Victor Ponta, Adrian Nastase, Vlad Nistor (Directorul Institutului pentru Studii Diplomatice), Teodor Melescanu, Valeriu Tabara, Liviu Voinea si multi alti specialisti in finante si problematici europene. Vor urma si alte dezbateri la care vor participa si invitati din alte state europene, astfel incat sa se contureze un set de obiective prioritare ale tarii noastre in negocierile privind viitorul cadru financiar european.

Pana in 2013, 100% dintre cetatenii UE trebuie sa aiba acces la internet. Pana in 2020 toti cetatenii europeni trebuie sa aiba acces la internet  de minim 30 Mbps, iar jumatate din  populatia Uniunii trebuie sa aiba acces la internet cu banda mai mare de 100Mbps.

Pana in 2015 jumatate dintre europeni ar trebui sa cumpere de pe internet, iar 20% sa achizitioneze bunuri online din alte tari. Tot pana in 2015 33% dintre IMM-uri ar trebui sa realizeze vanzari si achizitii online. Tarifele in roaming ar trebui sa fie in 2015 la nivelul celor nationale.

Internetul ar trebui folosit in mod regulat de 75% dintre europeni tot pana in 2015. Acum proportia este de doar 60%.

Se va dubla investitia publica in cercetarea si dezvoltarea tehnologiilor de comunicare si informare. Cu alte cuvinte, investitiile in acest domeniu vor atinge plafonul de 11 miliarde euro.

Evident ca au existat si povesti frumoase care sa vina in sprijinu acestor ambitioase tinte. Un copil din Belgia a suferit un accident foarte grav si a lipsit mai bine de trei sferturi din anul scolar. A reusit sa participe insa la cursuri fiind conectat online cu clasa. Asta datorita noilor tehnologii de informare si comunicare.

Un grup de tineri, de 14 ani, au reusit sa dezvolte o colaborare cu doua mari companii datorita celor trei inovatii pe care le-au realizat. Asta datorita tehnologiilor avansate de comunicare si informare si mai ales ca rezultat al Agendei Digitale care incepe sa-si arate efectele pozitive.

Am intrebat-o pe doamna comisar despre comunitatile rurale, despre tinerii care nu beneficiaza de logistica necesara pentru a dobandi abilitati conforme cu noile tehnologii, despre persoanele care trec de 50 de ani si care nu-si mai gasesc un loc de munca si din cauza faptului ca nu sunt la curent cu noile cucerii ale stiintei in acest domeniu. Am fost asigurat ca lucrurile vor intra in normal si ca sistemele de educatie nationale isi vor face foarte bine treaba. Nu am mai intrebat-o pe ea, dar pe voi pot sa va intreb… care sistem de educatie din Romania? Acum aveti un motiv un plus pentru care nu suport sa-l vad pe Funeriu la televizor. Acest ministru sinistru insista sa ne ingroape.

Christoph Zopel, un cunoscut economist german, fost ministru al transporturilor, a spus insa un lucru foarte important din punctul meu de vedere: “Condamnarea oamenilor sa traiasca mai putin inseamna o foarte grava incalcare a drepturilor fundamentale ale omului.” Pai nu este exact ce se intampla acum cu pensionarii din Romania? Nu asta face Traian Basescu in aceste zile? Reducerea pensiilor inseamna, in logica bananiera a presedintelui, lupta impotriva evaziunii fiscale. Avand in vedere economistii care-l consiliaza, declaratia poate parea una chiar fireasca. Raspunsul la intrebarea lui Marian Sarbu legata de pensia minima de 500 de RON pe care a promis-o in 2009, in campanie electorala, este de-a dreptul halucinant si reprezentativ pentru Basescu si PDL: “Probabil eram sub influenta bauturilor alcoolice.”

PDL si Traian Basescu se fac intr-adevar vinovati de incalcarea drepturilor fundamentale ale omului prin faptul ca reduc cu 15 procente pensiile celor neajutorati, aflati in saracie crunta, care si asa intampinau mari probleme in a-si asigura un trai cat de cat normal cu pensiile de mizerie pe care le aveau. Incompetentii liberal democrati se fac vinovati de cinism de sorginte neo-nazista prin condamnarea la suferinta si moarte mai rapida a tuturor celor care au depasit o anumita varsta si, conform spuselor unor lideri PDL, “nu mai produc”.

Am inteles cum functioneaza protectionismul in domeniul agriculturii si de ce fermierii nostri sunt sortiti saraciei si lipsei de competitivitate pe pietele din vest. Sunt probleme pe care le voi ridica in PE si le voi discuta si cu colegii mei din comisiile de agricultura si dezvoltare regionala. Este adevarat ca problema tine si de incompetenta si indolenta autoritatilor romanesti, dar pe de alta parte vorbim de accesul pe piata comuna a tuturor producatorilor europeni, vorbim de masuri protectioniste evidente din partea unor state membre, de valorile pe care le impartasim doar declarativ si mai putin in realitate. Ce sanse poate sa aiba un fermier roman, si despre ce piata comuna vorbim, daca in Austria creditele se dau cu dobanda de pana la 2% iar in Romania producatorii agricoli trebuie sa plateasca dobanzi 20%?

Ieri m-am intalnit la Chisinau cu colegi socialisti din Austria si am discutat putin despre sistemul bancar, despre rolul companiilor multinationale in statul de origine si in cele in care isi desfasoara activitatea, si am ajuns la concluzia ca suntem inca departe de a avea o piata unica, suntem inca in era nationalismului si a protectionismului. Urmeaza o perioada de documentare si apoi voi porni o serie de dezbateri in Parlament si in statele membre. In perioada urmatoare voi introduce si o propunere de rezolutie prin care agentii economici, nu numai fermierii, sa aiba acces egal al sursele de finantare, in aceleasi conditii, indiferent de nationalitatea lor.

Demonizarea tuturor celor care gandesc altfel, doar pentru ca nu impartasesc aceleasi idei, mi se pare foarte grav. Lipsa de flexibilitate este nociva atunci cand in joc este soarta a milioane de oameni. Cand discutam de decizii care vor afecta generatii intregi de romani nu avem voie sa fim nici intransigenti si nici conflictuali. Pe cine ajuta aberatiile aruncate in spatiul public de unii si de altii in speranta ca vor putea exploata politic nefericirea oamenilor? Pe cine mai intereseaza astazi daca PSD, PNL sau PDL sunt albe sau negre, de dreapta sau de stanga, bune sau rele? Pe nimeni, poate cu exceptia domnului senator Dumitru Oprea.

Domnul Oprea face apel la marii economisti ai vremurilor noastre, si bine face. N-am niciun dubiu ca este la curent cu marii economisti laureati ai premiului Nobel pentru economie. Evident ca auzit si de Joseph Stiglitz, premiul Nobel pentru economie in 2001. Haideti sa vedem ce a spus acum doar doua zile in “Le Monde”:

“Azi, Europa vrea un plan coordonat de austeritate. Dacă va continua pe acest drum, se îndreaptă spre dezastru. Ştim, după Marea Depresiune din anii ’30, că aşa ceva nu trebuie făcut. Europa are nevoie de solidaritate, de empatie, şi nu de austeritate, care duce la creşterea şomajului şi la accentuarea depresiunii. În SUA, când unul dintre state este în dificultate, toate celelalte se simt implicate. Suntem cu toţii în aceeaşi barcă. Viabilitatea proiectului european este ameninţat, mai întâi de toate, de lipsa de solidaritate.

Europa are mai multe opţiuni pentru a-şi rezolva problemele, printre care crearea unui fond de solidaritate. Acest fond, alimentat în perioadele de calm, va permite ajutarea ţărilor cu probleme.”

Am inteles de la domnul senator Dumitru Oprea ca Strauss – Kahn, directorul FMI, este un socialist, prin urmare nu poti avea incredere in el. Stiglitz este insa un economist american al carui prestigiu nu poate fi contestat. Daca francezii sunt rai si nu stiu ce vorbesc, americanii care nu sunt de acord cu Boc sunt la fel de rai? Sau, poate, au fost dezinformati de niste stangisti rau intentionati, care vor raul poporului roman?

Eurodeputatul Catalin Ivan spune ca incompetenta guvernantilor si sistemul clientelar compromit integrarea tarii in context european

In perioada de criza, si voi incerca sa vorbesc acum doar despre Romania pentru ca mi se pare irelevanta o comparatie cu oricare alta tara din Vest, statul nu poate fi nici invizibil si nici neimplicat. Atunci cand activitatea economica se reduce, cand companiile sunt nevoite sa-si restranga activitate din lipsa de lichiditati sau din cauza unei cereri in scadere pentru produsele sau serviciile sale, cand investitiile straine sau autohtone sunt din ce in ce mai putine, statul trebuie sa compenseze prin proiecte de investitii de anvergura care sa dea un nou impuls activitatii economice. Romania are aceasta sansa formidabila a miliardelor de euro nerambursabile pentru proiecte de infrastructura pentru care trebuie doar sa faca proiecte. Fondurile europene sunt sansa tarii noastre de a iesi din criza. Ministrul Berceanu, coleg de partid cu senatorul iesean foarte vehement la adresa solidaritatii sociale, a reusit sa atraga putin peste 2 la suta din aceste fonduri. Nu l-am auzit sa fie la fel de vehement si atunci. Pot insa sa mi-l inchipui pe domnul senator foarte servil si umil la sedintele de partid, tot asa cum l-am vazut in sedinta cand bugetul aprobat de Parlament nu a inclus si amendamentele care cereau bani pentru Iasi.

Am luat parte la o dezbatere acum trei saptamani la Bruxelles cu reprezentantii Bancii Mondiale, Bancii Europene de Investitii, Bancii  Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare si ai Fondului Monetar International. La masa au participat europarlamentari din mai multe tari si din mai multe comisii, eu reprezentand Comisia de Buget. Discutia a fost foarte pragmatica si clara, asa cum nu intalnesti intr-un cadru pur academic. Fara a reinventa roata, mersul pe jos si apa calda, cum se pare ca fac unii fosti rectori cazuti in dizgratie in politica, toti acei specialisti au afirmat clar si raspicat ca solutia iesirii din criza sta in mainile statului si nu a mediului privat. Pana unde trebuie sa intervina statul si de unde trebuie lasati agentii economici sa continue relansarea economica este o alta dezbatere. Dreptate imi da astazi interventia directorului FMI, Strauss – Kahn, prin care isi arata dezacordul fata de masurile guvernului Boc. Vorbim de aceleasi masuri pe care domnul senator, reputat economist iesean, le-a sustinut cu tarie.

Nu stiu ce-i mai rau, sa alergi dupa diplome, medalii, titluri si orice fel de recunoastere numai pentru a-ti satisface setea bolnavicioasa de putere, sau sa-ti amani sustinerea tezei cu un an de dragul lucrului facut temeinic. Cred ca un subiect de discutie ar putea fi si declaratia domnului fost rector dintr-o emisiune de la Antena 1 Iasi prin care ma ameninta ca ma da afara de la scoala. Politizarea scolii poate starni interes in multe cercuri preocupate de soarta educatiei in Europa, mai ales acum cand agenda Europa 2020 pune educatia in randul prioritatilor de prim rang.

Mai bine “stangist” decat stangaci in politica.

Aveti emisiunea la urmatorul link.

Masurile anuntate de Basescu nu vizeaza decat reducerea deficitului bugetar, fara nicio consecinta pozitiva pe termen lunga asupra economiei si a nivelului de trai. Cererea scazuta pe piata interna, care urmeaza sa fie si mai scazuta in urma reducerilor anuntate, va reprezenta o frana in plus pentru dezvoltarea economiei romanesti. Pensii mai mici, salarii reduse, disponibilizari in masa inseamna mai putini bani in economie, cerere mai mica pentru produse si servicii autohtone, restrangerea activitatii agentilor economici, disponibilizari in mediul privat, mai putini bani la bugetele locale si mai multi bani pentru ajutorul de somaj. In timp ce presiunea pe bugetul national creste, veniturile se reduc. Efectul este prin urmare total invers. Pentru a ajusta un indicator macroeconomic analizat de FMI, guvernul pune in dificultate intreaga economie. Costurile sociale sunt imense iar romanii vor avea de suferit foarte mult in perioada urmatoare deoarece cresterea preturilor va fi insotita de o scadere a veniturilor. Cu alte cuvinte, scaderea nivelului de trai va fi resimtita de fiecare roman care nu a reusit sa fuga din tara, fie ca lucreaza la stat sau la privat.

Solutia viabila pentru iesirea din criza o reprezinta investitiile masive in proiecte de mare anvergura din bani publici, europeni, care sa creeze noi locuri de munca, sa dea de lucru companiilor nationale, sa stimuleze cererea si sa aduca bani suplimentari la bugetele locale si nationale. Efectul de multiplicare al investitiilor nu este necunoscut pentru cei care au pus mana macar pe o carte de economie in toata viata lor. Se presupune ca ministrii de resort au citit mai mult decat atat. Fara investitii publice Romania nu are nicio sansa sa reporneasca motoarele economiei. Banii europeni din fonduri structurale si din credite avantajoase de la institutiile financiare europene reprezinta o solutie facila pentru finantarea acestor proiecte. Vesti foarte proaste vin si din partea constructorilor de autostrazi care, fie concediaza muncitori, fie renunta la contracte pentru a semna cu tari precum Kosovo si Macedonia.

Pentru prima oara ma declar pesimist fata de viitorul nostru, macar pe termen scurt si mediu. Simt nevoia sa ascult inca o data melodia celor de la Guess Who, “Nu ne-am nascut in locul potrivit”.

httpv://www.youtube.com/watch?v=2G5FaMBTVIM&feature=related

Nu ma incanta in mod deosebit numarul amendamentelor aprobate ci faptul ca acestea au fost acceptate de raportori apartinand grupului popularilor europeni. Asta inseamna ca fiecare amendament a avut relevanta si sens. Urmeaza in dezbaterea comisiei mai multe rapoarte foarte importante pentru Romania, prin urmare voi incerca din nou sa ma intalnesc cu cei interesati, sindicate, ONG-uri, asociatii profesionale, studenti, profesori, parinti, angajatori, astfel incat sa pot completa materialele aflate in dezbatere cu viziunea concreta a celor de acasa. Este un demers destul de dificil pentru ca presupune o organizare din timp si o minima logistica, insa este un demers obligatoriu pentru democratia participativa. Sunt convins ca nimeni nu stie mai bine problematica specifica unui anumit domeniu decat cei care sunt implicati activ in domeniul respectiv. Oricat ar incerca un politician sa gandeasca politici sectoriale dintr-un birou sau sala de sedinte, initiativa are toate sansele sa esueze din cauza unei cunoasteri precare a situatiei si problemelor concrete din sectorul respectiv.

Nu poti vorbi despre invatamant fara sa colaborezi strans cu profesorii, elevii, studentii, parintii, angajatorii, sociologii si psihologii, sindicatele si asociatiile profesionale, sau cu cei care gandesc strategia nationala pentru urmatorii zece ani cel putin. Cum poti vorbi despre educatie fara sa stii in ce domenii isi doreste Romania sa atinga nivelul maxim de performanta in competitia cu celelalte state europene? Ce va produce Romania in zece ani? In ce domenii vom avea nevoie de cei mai multi specialisti? Cati elevi si ce fel de infrastructura scolara vom avea in cinci sau zece ani? In ce situatie suntem astazi comparativ cu statele europene? Mergem in aceeasi directie cu Uniunea Europeana? Ce sanse avem sa devenim mai competitivi pe viitor? Ce sanse au romanii ca in viitorul apropiat sa beneficieze de locuri de munca mai bune si mai bine platite?

Inainte sa lansezi spre dezbatere o Lege a Educatiei, alta decat cea abia aprobata cu putin timp in urma, trebuie sa-ti pui mai multe intrebari. Nu-i suficient sa urmaresti sa se scrie despre tine. A avea notorietate nu-i intotdeauna o veste buna.

Agenda Lisabona are ca obiectiv anul 2020 pentru a transforma economia europeana in cea mai performanta economie mondiala bazata pe cercetare si inovare. Un astfel de deziderat nu poate fi atins decat cu investitii substantiale in educatie si in cercetare. Romania se pare ca-si compromite intentionat sansele de a juca un rol important in viitoarea economie europeana. In felul acesta, in doar cativa ani vom deveni o economie anexa la cele vest europene. Vom produce numai ce refuza sa mai produca cei din vest. Cu siguranta vom reprezenta insa o importanta piata de consum, adica vom importa foarte multe produse pe care am fi putut sa le producem in tara. Asta inseamna locuri de munca mai multe si mai bine platite in alte tari, valoare adaugata mai mare tot in alte tari, importuri mari si deficit de locuri de munca la noi.

Situatia se datoreaza insa nu numai incompetentei ci si servilismului sistemului educatiei nationale. De la ministru pana la director de scoala, nimeni nu ia apararea profesorilor si scolii romanesti. Toti sunt mai preocupati sa intre in gratiile sefilor, fie ca vorbim de sefi de inspectorate judetene, directori de scoli sau ministru.  Nu conteaza ca tinerii din mediul rural nu vor mai avea nicio sansa sa ajunga la un liceu sau o facultate buna de la oras. Nici faptul ca multe scoli vor fi inchise si ca va fi stimulat abandonul scolar. Important este sa reducem cheltuielile bugetare.

Efectele vor fi devastatoare pentru Romania pe termen scurt, nici macar mediu.

Sa presupunem totusi ca un asemenea demers, oarecum hilar, ar fi pus in practica. Ar fi totusi cateva intrebari care ar trebui sa aiba raspuns inainte de a trece la impozitarea efectiva. Cate averi dintre cele declarate sunt reale? Pot fi ele justificate? Care este plafonul peste care impozitarea trebuie aplicata? Stabilirea unui astfel de plafon poate fi fundamentata pe suficiente argumente astfel incat sa nu fie considerata o masura discriminatorie? Cat va costa statul evaluarea tuturor averilor romanilor? Exista capacitatea logistica necesara? Cat ar dura? Care ar fi impactul real asupra bugetului national?

Mie-mi suna a ipocrizie declaratia lui Vladescu, ministrul de finante, care se declara total impotriva impozitarii progresive dar ia serios in calcul varianta impozitarii averii. Pai impozitarea averii nu este in fapt un fel de impozitare diferentiata? Faptul ca tema a fost adusa in atentia publica de un deputat PSD poate fi inteleasa intr-o oarecare masura. Este o initiativa de stanga. De asemenea, se spune ca ar fi aplicabila in Franta. Deci functioneaza. Eu nu as lua Franta drept model, dar asta-i alta discutie.

Mi se pare insa o abordare mult prea facila si superficiala. Sunt convins ca un astfel de impozit nu va aduce mai multi bani la buget pentru ca se vor gasi solutii ca proprietatile sa treaca de la unii la altii in cadrul familiilor astfel incat sa nu depaseasca nimeni plafonul. Singurul rezultat va fi faramitarea averilor. Cred insa ca am avea mai mult de castigat daca fiecare ar fi obligat sa declare provenienta bunurilor. As vrea sa stiu si eu de unde au unii bani de BMW de 70.000 de euro si stau intr-un apartament de 60.000 de euro cu parintii. M-ar interesa mai mult cum sa stimulam transformarea economiei subterane in economie reala. Ar fi de interes pentru toti sa ne spuna domnul ministru Vladescu mai multe despre masurile de stimulare a economiei nationale in perioada de criza. Care este planul de investitii publice pentru anul 2010 menit sa antreneze cat mai multi agenti economici nationali? Sunt curios sa aflu cum va rezolva domnul Vladescu problema TVA-ului si a cofinantarii pentru proiectele de infrastructura si dezvoltare rurala? Cresterea bazei de impozitare prin relansarea economica si prin scoaterea economiei subterane la suprafata, gestionarea transparenta a banilor publici si atragerea eficienta a fondurilor europene reprezinta initiative mult mai sanatoase si responsabile decat demersul haiducesc de a lua de la bogati si a da la saraci. (Cine spune ca banii de la bogati nu ajung la alti bogati gen Udrea, Videanu, Berceanu, Flutur sau Blaga?)

Cu cat adun mai multi ani de experienta in politica, din pacate, simt ca devin din ce in ce mai analitic si mai sceptic in ceea ce priveste realizarea unor obiective. Ceea ce mi se parea usor de realizat cu doar cativa ani in urma, acum pare sa depinda de foarte multi factori. Totul este cu atat mai complicat cu cat incerci sa analizezi fiecare detaliu al unui proiect. Poate asa se explica faptul ca marile realizari in diferite domenii au fost rezultatul indraznelii, optimismului considerat exagerat de unii la momentul respectiv, a temeritatii si mai putin a unui spirit analitic, echilibrat sau conservator. Marile descoperiri au venit pe fondul celor care au indraznit sa-si doreasca altceva. Nimeni nu a inventat nimic incercand sa pastreze lucrurile asa cum sunt.

Revenind, oricat de obiectiv si optimist mi-as impune sa fiu, nu vad cum economia Romaniei va putea sa iasa din criza in care se afla. Pentru ca o economie nationala sa spere la crestere solida, pe baze sanatoase, ea trebuie sa-si gaseasca o nisa de maxima competenta pe piata unica europeana si apoi pe cea mondiala. Competitivitatea la export nu poate rezulta pe termen lung decat din ultraspecializarea statelor in producerea unor bunuri si servicii cerute pe piata externa. O conditie esentiala in acest sens este competitia reala intre agentii economici care activeaza pe piata interna. Desi in Romania se vorbeste de concurenta si se pune problema pietei libere, in realitate lucrurile stau total diferit.

In ultimii 20 de ani au prosperat in special companiile care au lucrat intr-un fel sau altul cu statul. Mai mult, economicul a incercat permanent sa influenteze piata interna in favoarea unora sau altora. O dovada clara o reprezinta numarul mare de oameni de afaceri de succes, cu afaceri de milioane de euro, care intra in politica. Fara a considera ca politica ar trebui interzisa oamenilor de afaceri, deoarece sunt de parere ca acestia pot aduce un plus de valoare dezbaterilor pe teme economice, cred insa mai mult in capacitatea acestora de a influenta politicile statului in calitate de parteneri de dialog. Exista la nivelul tuturor companiilor mai mari sau mai mici preocuparea de a se pune la adapost de factorul politic sau de a castiga sprijinul acestuia. Aceasta mentalitate are o cauza directa in felul in care toate partidele politice s-au raportat la mediul de afaceri. Parghiile prin care politicul poate pune presiune pe mediul de afaceri, sau prin care poate modifica regulile jocului, sunt foarte multe si foarte des utilizate de absolut toti cei care au fost la putere.

Mai nou, statul influenteaza radical mediul economic prin imprumuturile imense de pe piata bancara interna. Aceasta actiune iresponsabila a Guvernului deterioreaza profund conditiile de creditare pentru agentii econimici si blocheaza accesul acestora la sursele de finantare. De aici mai este un singur pas pana la lipsa de lichiditati, scaderea productiei, venituri reduse la buget, somaj etc. Indatorarea fara limita atat de pe piata interna cat si de pe cea externa va avea consecinte negative grave in urmatorii douazeci sau chiar treizeci de ani. Despre asta vom vorbi insa cu alta ocazie.

Prin urmare, nu cred ca in Romania avem un mediu de afaceri sanatos, dezvoltat in conditii de piata libera reala. In masura in care aceasta ipoteza se dovedeste a fi una viabila, reala, putem concluziona ca economia Romaniei nu are capacitatea de a identifica domenii in care sa exceleze la nivel european. Am mari indoieli ca, in ritmul in care merg lucrurile acum, vom reusi sa fim mai mult decat o societate de consum. Economia romaneasca risca sa devina cel mult una auxiliara, de sprijin pentru alte economii europene.

Constructia bugetului arata un lucru ingrijorator: si in 2010 statul se va imprumuta de pe piata bancara interna. Asta inseamna cheltuieli suplimentare cu dobanzile care se adauga la creditele angajate in anii trecuti. In acelasi timp, avand un client important si sigur in statul roman, bancile nu vor mai fi motivate sa asigure credite agentilor economici. Aceasta se traduce intr-o franare a activitatii economice, putand fi tradusa mai degraba ca o masure pro-criza decat anti-criza.

Se observa iarasi ca bugetul a fost construit in functie de ministere si de cei care vor ocupa functiile de ministri, in conditiile in care normal ar fi fost sa se gandeasca mai intai politicile publice si apoi sa se aloce banii. Ca urmare a acestei filozofii total gresite, foarte multe proiecte anuntate in programul de guvernare al noului Guvern nu-si gasesc sustinerea financiara in Bugetul pentru 2010. Altfel spus, PDL isi asuma inca din start esecul propriului program de guvernare.

Este o certitudine ca Romania va avea anul acesta aproximativ 1 milion de someri. Nu este foarte clar cum va crea statul noi locuri de munca si cum va stimula economia nationala. Lipsa unor investitii publice de mare amploare reprezinta o veste foarte proasta pentru toti cei care isi puneau sperante in gasirea unui nou loc de munca anul acesta.

Daca mai pomenim si de cresterea cheltuielilor cu primele de vacanta pentru toate ministerele, in timp ce pensiile si salariile sunt inghetate, atunci argumentatia este aproape completa.

O veste buna a venit insa astazi din partea ministrului Vladescu: Dan Bitman este consilierul sau personal. Asa mai merge! Acum pot spune ca toate celelalte argumente sunt lovite de nulitate. Coerenta, viziunea, transparenta si profesionalismul Ministerului de Finante poarta acum un singur nume: Dan Bitman.

Ca pasionat de sporturile cu motor ii invidiez atat pe bulgari cat si pe unguri. Ca economist, constient de importanta promovarii in atragerea investitiilor straine, sunt convins ca bulgarii au dat o lovitura foarte mare, nu doar din punct de vedere al imaginii, ci mai ales din punct de vedere economic si politic.

M-am resemnat de cativa ani de zile ca nu-i vom ajunge niciodata pe cei din vest. M-am resemnat si cu ideea ca Ungaria este mult inaintea noastra si ca sunt minime spre deloc sanse sa-i egalam macar la numarul de km de autostrada, fara sa tinem cont de dimensiunile fiecareia dintre cele doua tari. Ingrijorator este ca va trebui sa ne resemnam privind Bulgaria depasindu-ne la toate capitolele.

Mai multe informatii gasiti pe HOTNEWS.

Aflam insa zilele astea ca, dupa ce ca nu suntem in stare decat sa importam, preturile la care aceste produse ajung pe raft sunt de zeci de ori mai mari decat pretul de productie. Daca acum cateva decenii producatorii primeau cam jumatate din pretul de vanzare, astazi studiile arata ca acesti primesc aproximativ 10 procente. Diferenta o reprezinta “capacele” sau comisioanele diferitilor intermediari care se interpun intre cumparator si producator.

Monopolul marilor distribuitori face ca rolul producatorilor in economie sa fie din ce in ce mai scazut. Marii distribuitri hotarasc in marea majoritate a cazurilor cine si ce produce, cine, cat si la ce pret vinde. O relatie proasta cu acestia poate duce la faliment un producator, oricat de mare ar fi acesta. Initiativa Uniunii Europene mi se pare nu numai binevenita dar si foarte necesara.

Despre cum se face ca pretul painii ajunge sa fie de 30 de ori mai mare decat costul de productie si despre initiativa Parlamentului European gasiti mai multe in articolul de pe Hotnews.ro .

Propunerea a fost respinsa categoric de Angela Merkel, cancelarul Germaniei, si a fost primita cu reticenta si de celelalte tari vest europene. Dintr-un anumit punct de vedere, luand in calcul ca nici economiile cele mai dezvoltate nu sunt ocolite de criza, pozitia acestora este de inteles. Situatia este mult mai complexa daca luam in calcul ca activitatea economica in tarile est europene este finantata intr-o proportie foarte mare de filiale ale bancilor din zona euro. Cu alte cuvinte, interdependenta economica este mult mai complexa intre cele doua blocuri ale UE, iar deciziile trebuie cantarite cu mai multa atentie.

Sub presiunea alegerilor europarlamentare in primava si apoi a celor nationale in toamna, Angela Merkel pare mai preocupata de mesajele pe care le transmite germanilor prin pozitia sa, decat de proiectul unei singure uniuni economice, politice, culturale si sociale.

Criza economica prin care trece UE pune in discutie valorile pe care acest proiect a fost construit. Acum Uniunea Europeana are obligatia sa demonstreze daca este doar o “uniune de vreme buna” sau este intr-adevar un proiect viabil, responsabil si sustinut de toti membrii sai. Vom vedea cum vor decide in cele din urma liderii europeni si ne vom forma atunci o imagine mai clara asupra stadiului in care se afla constructia unei Europe unite si puternice.

Prin Tratatul de la Maastricht tarilor membre UE li s-a impus un plafon maxim de 3% deficit bugetar. In cazul in care se depaseste acest plafon Comisia Europeana poate declansa “procedura de deficit excesiv”. Ca efect principal aceasta procedura poate bloca fondurile europene destinate tarii in cauza pe o perioada de pana la sase ani. In cazul Romaniei introducerea procedurii ar fi echivalenta cu un dezastru economic, mai ales in conditiile crizei economice.

Dupa cativa ani consecutivi cu crestere economica, o tara civilizata cu un guvern normal ar fi trebuit sa inregistreze un deficit bugetar intre 1 si 2 %. Se pare ca nu suntem o tara civilizata iar guvernul liberal nu a fost nici pe departe unul normal atata timp cat deficitul a ajuns la 5,2%. Asta inseamna ca s-au gestionat extrem de prost banii publici, s-a cheltuit peste masura (cu aproape 7 miliarde) in conditiile in care nu au fost finantate mari proiecte de infrastructura sau de modernizare a mediului rural. Au disparut ca prin minune banii pe lucrari de zece ori mai scumpe astfel incat firme de constructii ca cele ale baronului Fene sa prospere. Mi se confirma, o data in plus, ca PNL si-a batut joc de noi toti atat din rea vointa cat si din incompetenta. Acum suntem in pragul unui dezastru si stam cu inima cat un purice ca cei de la Comisia Europeana sa nu se grabeasca si sa amane declansarea procedurii.

Victoria lui Aurescu si a echipei sale de avocati tineri in procesul contra Ucrainei vine ca o bula de oxigen. Am aratat, la cel mai inalt nivel, ca Romania are tineri valorosi, seriosi si foarte bine pregatiti. DIncolo de castigul politic si economic de necontestat, cred ca mult mai important este castigul de imagine pe care Romania l-a obtinut in aceste zile. Dupa foarte mult timp am avut inca un moment in care sa ne simtim mandri ca suntem romani. Sa speram ca vor mai veni astfel de momente pentru ca doar trecutul nu este suficient pentru a ne afirma ca un stat egal in drepturi cu toate celelalte state importante ale Europei.

In ultimul timp observam o incercare a marilor concerne bancare de a scoate lichiditatile din Romania si a le duce in tarile lor de origine. O astfel de miscare are ca rezultat accentuarea efectelor negative ale crizei in tara de unde pleaca banii si de protejarea pietei nationale unde acestia sunt reorientati. Revin si spun ca, din fericire, Romania va beneficia de infuzie de capital strain beneficiind de fondurile europene pe care trebuie sa le absoarba. Cu toate astea, politica bancilor straine franceze, austriece sau grecesti pot cauza mari probleme economiei nationale.

Intru in contact cu diferiti oameni de afaceri, multi dintre ei aflati acum in pragul falimentului pentru gravul pacat de a fi crezut in cuvantul liberalilor. Multi dintre ei au participat la licitatii, au executat lucrari de zeci de miliarde si nu au primit de mai bine de un an nici macar un leu. Sunt zeci de firme in judetul Iasi care au intrat in faliment pentru ca Relu Fenechiu, Adomnitei si inca vreo cativa din aceeasi gasca le-au tras teapa. La momentul vorbirii datoriile statului catre agentii economici privati se ridica la aproape 3 miliarde de euro. Este enorm in contextul in care firmele sunt puse oricum in dificultate de criza economica.

Firmele care-si inchid activitatea cresc somajul, reduc veniturile la bugetele de stat si micsoreaza la randu-le activitatea in alte domenii adiacente celor in care au functionat. Teapa liberala, pe fondul dificultatilor economice mondiale au efectul unei bombe cu efect intarziat. Nu cred ca fi fost atat de diabolici incat s-o fi facut cu premeditare. Cred doar ca au fost suficient de prosti incat sa creada ca banul public poate fi cheltuit oricum, oricand, oricat astfel incat sa-i imbogateasca pe cei care au fost suficient de smecheri incat sa ajunga pe anumite posturi.

Paradoxal mi se pare ca, in loc sa le fie rusine, se bat cu pumnii in piept si se mandresc peste masura de presupuse mari realizari. Era o vorba care suna cam asa: “Prostu’, daca nu-i fudul, e prost degeaba!”

Unii analisti sunt de parere ca prognoza este gresita deoarece nu ia in calcul fondurile europene pe care Romania le va atrage in urmatorii patru ani, fonduri care presupun infuzie masiva de euro in economie, investitii in domenii strategice cum ar fi agricultura, infrastructura si mediu.

Daca guvernul isi va tine promisiunea si va achita datoria de aproximativ doua miliarde de euro catre agentii economici si va investi in marile proiecte de infrastructura, atunci anul 2009 nu va fi unul dezastruos si previziunile Comisiei Europene nu se vor adeveri. Totusi suntem departe de economia care “duduia” pe vremea liberalilor. Cu siguranta si economia romaneasca va simti efectele crizei financiare insa sper ca vom fi suficient de destepti incat sa profitam inca de forta de munca ieftina si de oportunitatea fondurilor europene.