Comentatorii de pe Eurosport nu-i dadeau astazi nicio sansa lui Nadal pentru ca Federer a aratat o forma excelenta la sfarsitul anului trecut si inceputul acestui an. Mai mult, Nadal este accidentat la genunchi. Faptul ca a ajuns in semifinale reprezinta o performanta greu de imaginat la inceputul turneului. Analizand meciul de astazi, aceeasi comentatori spuneau prin setul al treilea ca, daca Federer pierde, va fi considerat un invins pentru ca ar fi putut juca mai bine, in timp ce Nadal, chiar daca va pierde, va fi considerat un invingator pentru ca s-a luptat pentru fiecare minge. Nadal a invins astazi tocmai pentru ca s-a luptat pentru fiecare minge ca si cum fiecare schimb de mingi ar fi fost unul decisiv.

Intre stilul celor doi recunosc ca imi place mai mult ce al spaniolului desi ii lipseste cateodata limpezimea, claritatea si inteligenta din jocul elvetianului.

Lucrurile se vor schimba in finala daca il va intalni pe Djokovici. La fel de darz ca Nadal insa mult mai iute si mai in forma decat Federer.

Mi-a placut foarte mult modestia lui Rafa de la finalul meciului. A spus ca a invins astazi pentru ca reuseste sa se motiveze mult mai bine atunci cand joaca impotriva unui jucator mai bun ca el. L-a sfatuit pe Djokovici sa fie agresiv in semifinala de maine desi, zice el, sfaturile sale nu au cum sa-l ajute pe sarb atata timp cat acesta la invins de sase ori anul trecut. Superb! Asa se comporta marii campioni.

Sunt de acord ca masina antrenorului roman nu avea ce sa caute pe linia de tramvai, mai mult, sa incerce sa faca la stanga intr-o zona cu linie continua. Un agent de circulatie ar fi fost indreptatit sa-i ridice permisul de conducere. Pentru ca nu s-a inventat inca politia rutiera care sa se ocupe doar de traseul tramvaielor, vatmanii au decis sa-si faca singuri dreptate in trafic. Trebuie sa fii foarte atent de fiecare data cand te intersectezi cu o linie de tramvai pentru ca riscurile sunt imense. Esti, nu esti vinovat, daca te afli pe linia de tramvai ai toate sansele sa sfarsesti cel putin cu  masina sifonata.

Nu vreau sa-l acuz de nimic pe vatmanul care a lovit masina lui Lucescu, insa am avut sentimentul ca se bucura de micul moment de celebritate datorat acestui nefericit accident. Urmarindu-i declaratiile la diferite posturi tv, mai ca as baga mana-n foc pentru Mircea Lucescu. Sunt sigur ca tramvaiul avea timp sa opreasca si nu a facut-o. Se intampla in fiecare zi cu persoane mai putin celebre si cu rezultate mult mai dramatice.

Gasiti pe blogul sau un articol in care-si incurajeaza cititorii sa sustina proiectul “Iasi – Oras European al Sportului 2012″. Daca ar putea sa-i molipseasca si pe altii cu entuziasmul, deschiderea si sinceritatea cu care sustine sportul, ar fi excelent. Din pacate nu sunt foarte multi in Iasi, iar cei care aseamana lui Cip prefera din decenta sa nu iasa in fata. Sa speram ca anul 2012 va fi un bun prilej pentru cei care iubesc sportul cu adevarat s-o arate, sa fie apreciati pentru munca si rezultatele lor.

Ii multumesc sincer lui Cip cu aceasta ocazie.

Duminica a fost o zi cumplit de claduroasa, canicula in adevaratul sens al cuvantului. Erau in Bucuresti aproximativ 40 de grade. Oboseala acumulata si caldura cumplita ma faceau sa ma indoiesc de decizia de a merge la concertul lui Bon Jovi. Nu luasem biletele cu foarte mare tragere de inima pentru ca imi era putin peste mana sa ma duc de duminica la Bucuresti, sa iau avionul de pranz, sa stau peste noapte la hotel si sa plec apoi luni dimineata la Bruxelles. Erau suficient de multe lucruri de facut in Iasi. Parca si un film vizionat de pe canapeaua din sufragerie parea mai tentant. Cu toate astea ne-am facut bagajele si am plecat catre Bucuresti.

Pe la 6 dupa amiaza am ajuns in Piata Constitutiei. Caldura imensa, asa cum am mai spus. Putina lume in piata. Regretam deja ca nu am ascultat prietenii care mi-au spus ca pot sa ma duc cu jumatate de ora inainte sa inceapa spectacolul. Ma gandisem ca 60 000 de oameni nu se aduna usor si ca riscam sa nu mai gasim locuri. In fine, ne-am acomodat rapid cu zona, cu jetoanele de 5 lei care tineau loc de bani, cu chioscurile cu suc si bere, materiale promotionale si alte astfel de lucruri care se vand la evenimente de genul asta. Este prima oara cand am mers la un concert.  Nu am simtit nevoia. Poate din comoditate, poate din placerea de a asculta muzica in intimitate, la mine acasa.

La ora 19.50 ne gasisem si locurile, luasem si bauturile absolut necesare si asteptam sa inceapa evenimentul. In cele aproape doua ore care se scursesera de la sosirea noastra piata devenise deja prea mica. Se pare ca se pot aduna 60000 de oameni in mai putin de doua ore. O doamna din spate vorbea, probabil cu un domn pentru ca nu m-am intors sa vad, ca sigur nu va incepe concertul la 20.00, “ca doar asta nu-i neamt”. Ii raspund Catalinei la intrebare ca pe internet scrie ca ar trebui sa inceapa la ora 8, iar ea imi spune ca pe la si 15 minute s-ar putea sa inceapa. Nu am comentat pentru ca nu aveam niciun chef sa comentez o eventuala intarziere. Este drept ca mai erau cam cinci minute si nimic nu arata ca Jon Bon Jovi ar fi nerabdator sa urce pe scena. Mie inca nu-mi era clar daca am facut bine sa vin sau nu. Mi-a placut foarte mult Bon Jovi in liceu. Ei, si? Nu am mai ascultat un album de-al trupei de mai bine de zece ani. Era totusi duminica. Acasa era racoare. Ratasem un bun prilej sa-mi mai incarc bateriile.

Intamplarea face ca ma jucam pe telefon cand ceasul a aratat ora 20.00. Exact in acel moment a inceput concertul. Un nimic care pe mine m-a impresionat. O dovada minuscula de profesionalism care cantareste intr-o lume de superficialitate, de “lasa ma ca merge si asa”, de smecherie si “vrajeala de coltul blocului”. Un mic detaliu care m-a adus brusc in atmosfera evenimentului. Nu eram in Romania, Bucuresti, nu participam la un eveniment organizat de romani pentru romani… eram la concertul lui Bon Jovi.

Au cantat trei ore aproape fara intrerupere. In cateva secunde am uitat si de oboseala, si de caldura, si de duminica ratata, si de plecarea de a doua zi cu noaptea-n cap… Am simtit cu fiecare noua melodie ca redescopar placerea pe care o simteam in liceu cand le ascultam albumele, le stiam versurile, le pretuiam mesajele. Am redescoperit in cele trei ore un lucru foarte drag mie la care am renuntat mult prea usor. Am regasit muzica trupei Bon Jovi. Foarte ciudat, dupa mai bine de zece ani de zile inca stiam versurile.

Un singur regret dupa seara de duminica, doar unul: nu au cantat Blaze of Glory. Au cantat insa o melodie a formatiei Beatles, ceea ce reprezinta un bonus pentru mine. Nu am mai ascultat nici Beatles de ceva timp insa nu sunt prea mari sanse sa prind vreun concert de-al lor.

Fara nicio legatura cu subiectul, Piata Contitutiei este flancata de Ministerul de finante si Ministerul Justitiei ( nu sunt sigur in cazul celui de-al doilea). In ambele ministere s-a lucrat pana duminica la ora 23. Este drept ca majoritatea angajatilor erau la geamuri sau pe acoperis. Si eu as fi facut acelasi lucru in locul lor.

Unii dintre noi au asteptat 30 de ani venirea lui Bon Jovi in Romania. Eu doar 14.

Despre meciul lui Bute nu as putea spune prea multe pentru ca nu ma pricep la box. Cand juca nationala Romaniei, in perioadele de glorie, mi se parea ca ai nostri au cel mai frumos echipament, ca dau golurile cele mai frumoase, ca au cel mai frumos joc de pase si asa mai departe. Chiar si cand si-au vopsit toti parul in galben si au pierdut cu Croatia. Cam acelasi lucru si despre meciul din seara asta. Bute a fost cel mai bun, cel mai bine pregatit, cel mai inteligent, la superlativ la toate capitolele. Nu ma puneti insa sa comentez ce s-a intamplat in ring.

Ce ma fascineaza insa la Lucian Bute este modestia lui, bunul simt si simplitatea specifica omului care a muncit mult ca sa ajunga aici si care nu a uitat o secunda de unde a plecat. Cred ca Lucian Bute poate sa fie un model pentru generatiile urmatoare. Merita sa fie un model pentru tinerii de astazi care par sa-si fi pierdut valorile. Ma fascineaza sportivul Bute dar si mai mult omul Bute. Datorita lui ne-am luat astazi o doza imensa de mandrie nationala. Romanii aveau nevoie de ea ca de aer.

Astazi chiar nu vreau sa vorbesc de Elena Udrea, de rochia ei alba si de incercarea disperata de mai acumula capital politic. S-au ocupat cei din sala de ea. Fluieraturile au spus tot ce era de spus.

Imi displace tot mai mult Doroftei. I-am auzit comentariile de dupa meci si cred ca-i deplasat, ros de invidie si lipsit de bun simt.

Asta inseamna reclama.

httpv://www.youtube.com/watch?v=ieo_F7TE5jc&NR=1

httpv://www.youtube.com/watch?v=N0z8ULRNjPw&feature=related

Imi doream foarte mult sa castige Barcelona pentru ca este singura echipa din lume care simbolizeaza tot ceea ce are mai bun fotbalul. Cand spui Barcelona, spui performanta, valoare, decenta, respect pentru adversari, spirit de echipa. Ce alta echipa din lume  ar fi acceptat sa joace cu “UNICEF” pe tricouri? Banuiesc ca a fost un contract in care au dat bani, nu au primit. Ce alt antrenor ajuns atat de repede si atat de sus se poarta atat de frumos cu jucatorii si vorbeste atat de frumos despre antrenorii echipelor adverse? Care alt jucator, desemnat ani la rand cel mai bun jucator din lume, reuseste sa ramana modest, cu picioarele pe pamant, un foarte bun coleg, asa cum face Lionel Messi? (sa incercam poate o comparatie cu Murinho si Cristiano Ronaldo). Ce alta echipa din lume, avand banii lui FC Barcelona, ar alege sa creasca jucatori in loc sa cumpere vedete de oriunde, indiferent de pret?

Imi place Barcelona pentru ca gasesc in aceasta echipa toate valorile pe care fotbalul le-a pierdut de-a lungul anilor, din momentul in care a devenit o imensa industrie.

Nu vreau sa aduc din nou in discutie intarzierile, costul intregii investitii care depaseste si cele mai ambitioase proiecte din Dubai, calitatea indoielnica a materialelor folosite etc. Toate astea-s de acum banalitati. In Romania totul se face foarte scump, foarte greu si de foarte proasta calitate.

Va vine sa credeti insa ca, desi noul terminal a fost dotat cu porti moderne cu “burduf” ( nu am gasit alt termen), avionul este tras la aceste porti minunate dar, spre uimirea tuturor, este folosita tot scara veche si autobuzul? Cu alte cuvinte, avem un terminal nou, vi-l aratam dar nu va lasam sa-l folositi. Asta la mai putin de o luna de la inaugurare. Cica ploaia ar fi afectat sistemul nou, foarte sofisticat, care pune in miscare aceste porti. Sofisticat pentru noi pentru ca in afara functioneaza de zeci de ani, si la minus 30 grade Celsius si la plus 40 de grade Celsius, si pe vant, si pe ploaie si pe ninsoare.

Suntem incredibili. “Romania, mereu surprinzatoare!” … Inspirat slogan.

Chiar daca ar fi sa analizam si cei doi antrenori balanta s-ar inclina tot in favoarea lui Pep Guardiola. Nu pentru ca ar fi mai valoros decat Mourinho ci pentru ca, desi la fel de constient de propria valoare, nu este arogant, nici infatuat si reuseste sa aiba o relatie foarte stransa cu fiecare jucator. Se vede relatia foarte stransa intre Guardiola si jucatorii Barcelonei, o relatie care este una mai degraba de prietenie decat una profesor-elev. Fara a spune ca-mi displace fotbalul jucat de Real Madrid, recunosc ca ma fascineaza schimbul de pase si viteza cu care joaca Barcelona.

In plus, Shakira a devenit un simbol al luptei dintre cele doua cluburi dupa ce l-a cunoscut pe Pique si i-a fost interzisa muzica pe Santiago Bernabeu. Mie imi place cum canta Shakira.

Un important subiect a fost, pentru ca unul dintre colegii spanioli era din Madrid, interzicerea muzicii Shakirei pe stadionul lui Real Madrid. Pentru cei care nu cunosc scandalul international creat de idila dintre cantareata columbiana Shakira si fotbalistul Barcelonei, Piquet, trebuie sa spun ca nu este de gluma. In Madrid nu se mai asculta melodiile cantaretei din Columbia iar pe Santiago Bernabeu este interzisa cu desavarsire. Eu as cam fi de partea celor de la FC Barcelona si in aceasta problema. Imi place si echipa de fotbal catalana, nu neaparat cum joaca Piquet, si imi place si muzica Shakirei.

La intalnire nu am vrut sa pun gaz pe foc si nu am spus ca-mi place mai mult Barcelona decat Real Madrid. Colegul spaniol, presedintele delegatiei UE – Tarile Andine, era destul de impatimit. Am pus doar un pai pe foc si am recunoscut ca-mi place muzica Shakirei.

In timpul deplasarii se aude doar zgomotul de rulare. Nu exista niciun zgomot al motorului, nici macar atunci cand urci in turatii peste zona “verde” adica optima. Mi se pare spectaculos si faptul ca o poti incarca la priza de acasa… desi ar dura cam 8 ore. In perioada urmatoare se vor monta prize speciale in toate benzinariile, in parcari si chiar pe strazile micute dintre blocuri. Viitorul va fi al masinilor electrice, iar micuta masina adusa in Iasi de Casa Auto ne-a prilejuit tuturor un prim contact cu ceea ce va insemna industria auto in cativa anid e acum incolo.

Nu stiu cat costa o astfel de masina pentru ca nu intentionez sa achizitionez o masina in urmatorii ani, insa cred ca isi va gasi foarte repede clienti avand in vedere modul nesimtit in scare se scumpesc carburantii in Romania. “Un plin” la Mitsubishi i MiEV costa aproximativ 8 lei si iti asigura autonomie de aproximativ 150 km. Suficient daca nu-ti propui sa iesi din oras.

Astazi am dat din greseala peste meciul dintre Cessena si Fiorentina. Am nimerit exact cand a dat Fiorentina golul de 2 la 1. Vazand ca-i Mutu pe teren, am zis sa mai zabovesc putin, mai ales ca mai erau doar 10 minute. Ce credeti ca face cel mai bun jucator roman, cel care spunea despre el ca este cel mai bun atacant din lume? Da o pasa neglijenta la adversar si echipa sa este egalata cu doar vreo 4 minute inainte de sfarsitul meciului. Din nou indolenta si superficialitatea ne joaca aceeasi blestemata festa. Numai noi pierdem constant in minutul 90, numai noi suntem aproape de performante exceptionale si le ratam in ultima secunda.

Avem insa sporturi in care excelam si pe care nu le luam in consideratie. Sport inseamna pentru noi sa spargem seminte pe stadionul de fotbal sau in fata televizorului si sa sorbim cu nesat fiecare injuratura a unui patron de club. Nu avem ochi pentru niciun alt sport in afara de fotbal, chiar daca fotbalul ne aduce in ultimii ani cele mai putine satisfactii.

Imi reiterez promisiunea de a nu  mai urmari liga lui Mitica si a celor asemeni lui. Fotbalul romanesc imi repugna tot mai des si tot mai mult. Am convingerea ca exista sport in Romania si dincolo de fotbal.

Acesta a fost cel mai tanar campion mondial la sah care, la doar 22 de ani, a cucerit pentru prima oara titulul in 1985. A ramas neinvins pana in 2000. Poate doar o mica exceptie… in 1997 a pierdut in fata un program pe calculator numit Deep Blue. A fost clasificat drept cel mai bun jucator la nivel mondial timp de 255 luni, consecutiv. Aproape triplu fata de principalul sau rival, Karpov. S-a retras in 2005.

Impresia pe care mi-a lasat-o Kasparov este aceea a unui om foarte volubil, bun comunicator, indragostit de sah (nicio surpriza aici), modest si foarte convingator in sustinerea sahului ca disciplina de studiu in scoli. Atat eu cat si colegii populari si liberali am ramas placut impresionati de proiect dar si de cel care il promoveaza. Pana in toamna va fi pregatita o prezentare mai ampla pentru comisia de cultura si vor fi facuti primii pasi pentru ca acest proiect sa devina realitate

Daca s-ar fi facut sah in scoala n-am mai fi fost atat de tentati sa gandim doar de astazi pe maine si am realiza ca ce facem astazi are implicatii si peste cinci, zece sau cincizeci de ani. Poate n-am mai vota in lehamite, dezinteresati, pentru o punga de orez si un litru de ulei.

Acest proiect a prins viata in Parlamentul European si datorita lui Sorin Iacoban, presedintele  comisiei de sport din Consiliul Local Iasi, un sustinator puternic al acestui sport in cartiere si in scoli.

Subject:

Paradisul european: Esti invitat la un pranz oficial. Esti intampinat de un englez, bucatarul e francez, un italian se ocupa de buna dispozitie a mesenilor, in timp ce de intreaga organizare s-a ocupat un neamt.

Iadul european: Esti invitat la un pranz oficial. Esti intampinat de un francez, mancarea a gatit-o un englez, de buna dispozitie se ocupa un neamt, dar nu te speria inca – totul a fost organizat de un italian.

Un belgian a propus ca aceasta sa devina Gluma Oficiala Europeana, pe care s-o invete la scoala toti copiii. Gluma va imbunatati relatiile dintre popoare, va stimula autoironia si cunoasterea interculturala.  Consiliul European s-a intrunit pentru a lua o decizie: va fi gluma oficiala sau nu?  Reprezentantul britanic a anuntat, cu o figura foarte serioasa si fara a-si misca buzele, ca gluma este de-a dreptul colosala.  Cel francez a protestat, deoarece Franta a fost descrisa intr-o maniera negativa. A explicat ca o gluma nu poate fi buna daca este la adresa francezilor.  Polonia a protestat, de asemenea, deoarece nu este prezenta in gluma.  Luxemburgul a intrebat cine va detine drepturile de autor asupra glumei.  Suedezul n-a scos o vorba, dar s-a uitat la toti cu un zambet stramb.  Danemarca a intrebat unde este referinta sexuala explicita. Daca este o gluma, ar trebui sa contina una, nu-i asa?  Olanda n-a inteles gluma, iar Portugalia n-a inteles ce este o “gluma”. Este un concept nou?  Spania a explicat ca gluma este amuzanta doar daca stii ca pranzul a fost programat la ora 13, cand de obicei se ia micul dejun.  Grecia s-a plans ca n-a fost anuntata despre pranz si a ratat astfel ocazia unei mese gratuite.  Romania a intrebat ce este un “pranz”.  Lituania si Letonia s-au plans ca traducerile lor au fost inversate, ceea ce este inacceptabil, desi se intampla tot timpul.  Slovenia le-a spus ca n-a primit deloc traducere, dar nu face caz.  Slovacia a spus ca, din moment ce in gluma nu apar o ratusca si un instalator, inseamna ca traducerea este gresita. Reprezentantul britanic a spus ca si povestea cu ratusca si instalatorul pare foarte amuzanta. Ungaria a anuntat ca n-a terminat de citit traducerea de 120 de pagini in maghiara.  Apoi, reprezentantul Belgiei a intrebat daca belgianul care a propus gluma este vorbitor de flamanda sau de franceza. Deoarece, intr-unul din cazuri va sprijini cu certitudine un compatriot, dar in celalalt caz va trebui sa refuze, indiferent de calitatea glumei.  In inchiderea lucrarilor, reprezentantul Germaniei a anuntat ca a fost placuta dezbaterea de aici, de la Bruxelles, dar ca acum trebuie sa ia toti trenul si sa mearga la Strasbourg pentru a lua decizia. A cerut ca unul dintre cei prezenti sa-l trezeasca pe italian, ca sa nu piarda trenul si sa se poata intoarce la Bruxelles pentru a anunta decizia.  “Care decizie?”, a intrebat reprezentantul Irlandei. Si toti au fost de acord ca este timpul pentru o cafea.

Gluma primita pe mail.

Stirea la care fac referire este postata pe site.

M-a sunat Cornel in seara asta sa-mi spuna ca am foarte multi “prieteni”. Asta stiam. Nu stiam insa ca unii dintre ei isi pierd timpul pentru a pandi orice bresa in protectia unui amarat de site pentru a intra si a-l bloca. Imi este greu sa inteleg care ar putea fi miza? Oricum continutul era salvat si putea fi pus la loc. In plus, informatia nu era nici decum una intr-atat de importanta incat sa creeze nopti de insomnie pentru nimeni. Banuiesc ca cineva a platit un student de pe la informatica sa faca treaba asta. Sper sa-i fi dat bani multi, avand in vedere ca Boc taie de peste tot veniturile.

Una peste alta, revin cat mai repede posibil cu site-ul, si va asigur ca veți găsi informații utile care sa faca activitatea de europarlamentar mai putin abstracta.

Am vazut zilele trecute cateva secvente din meciul dintre Germania si Belgia si nu am putut sa nu remarc galeria belgiana. Era foarte mare, foarte bine organizata si foarte vocala. Evident, m-am intrebat daca sunt valoni sau flamanzi si mi s-a parut important sa aflu in ce limba isi sustineau echipa nationala. Raspunsul era usor de intuit… IN ENGLEZA!!!!!

Din fericire, nu numai ei. Prezenta la vot a fost una foarte buna. Vremea frumoasa si organizarea foarte buna au facut ca sectiile de votare sa fie pline. O buna lectie si pentru noi.

Trebuie sa va marturisesc de la bun inceput, nu stiu daca am mai facut-o, ca imi plac enorm de mult atat ploaia cat si ninsoarea. Fosta mea doamna invatatoare imi spune acum ceva timp ca nu intelege ce caut in politica pentru ca eram un romantic desavarsit. Se pare ca mi-a cam trecut, dovada ca nu exista boala fara leac. Totusi, ceva sechele mi-au ramas. Printre acestea se numara si starea cu totul deosebita pe care mi-o da ninsoarea. Imi place iarna, imi plac sarbatorile de iarna, colindele (imi este ciuda ca se asculta doar cateva saptamani). Iarna cred ca ma metamorfozez intr-o persoana mult mai buna. Zapada si frigul imi trimit la hibernare toate instinctele care ma ajuta sa rezist in politica de-a lungul anului. Pont pentru adversari, sa ma caute iarna si vor avea, poate, o sansa. Am grija insa de sarbatori sa ma retrag langa familie, sa-mi inchid telefonul, sa petrec cat mai mult timp cu prietenii.

Astazi, de dimineata, m-a intampinat o frumoasa ninsoare, ca-n povesti. Parca mi-a citit cineva de sus dorinta si s-a hotarat sa mi-o indeplineasca desi, si eu si el stim, nu ma puteam lauda cu merite deosebite. Eram in sala de mese, muzica se potrivea cu ninsoarea de afara, mi-am ales o masa ca sa pot privi pe geam, si macar pentru cateva momente am avut sentimentul ca sarbatorile au sosit deja. Mai sunt totusi trei saptamani pana la vacanta.

Va urez tuturor ca sarbatorile sa va gaseasca linistiti, alaturi de cei dragi si toate problemele ultimei perioade sa va atinga cat mai putin.

http://www.ziaruldeiasi.ro/tema-saptaminii/europarlamentarul-catalin-ivan-discuta-online-cu-cititorii-ziarului-de-iasi~ni6rpp/w-comments/p1

Aici gasiti stirea din 7 Est :  http://www.7est.ro/stiri/exclusiv/13131-executii-in-stil-mafiot-video.html

Din momentul in care am iesit din bloc si am inceput alergarea lucrurile sunt deja mult mai simple. De ceva timp a inceput sa devina tot mai relaxant. In primul kilometru se regleaza respiratia, in al doilea ritmul devine constant si efortul mult mai usor de suportat. Poti deja sa te gandesti la ale tale, sa faci planuri, analize. Sunt momente in care iti spui ca astazi nu are rost sa alergi la fel de mult ca ieri. Apoi iti spui ca este obligatoriu sa alergi la fel de mult ca ieri.

Cu cat de apropii de propriul record lucrurile se complica. Parca nu te mai duc picioarele, parca plamanii te lasa, parca nu esti in cea mai buna forma si multe altele care parca te-ar convinge sa te opresti.

Dupa ce iti depasesti recordul se intampla un lucru foarte ciudat. Toate problemele dispar si simti ca ai putea sa o mai duci un kilometru. Mi s-a intamplat de mai multe ori sa fiu mai obosit la mijlocul alergarii decat la final. Cred ca asa se explica si sprintul pe care simti ca poti sa-l faci la sfarsitul unei alergari lungi. Intotdeauna exista o rezerva de energie pe care n-o folosim. Nu as putea spune cat din potentialul nostru fizic si psihic este folosit in timpul unei alergari.

Concluzia este ca, oricat de lunga ar fi distanta pe care o alergi, cu siguranta puteai sa alergi mai mult. Ideea este insa sa nu fortezi foarte tare pentru ca risti sa dai in alte necazuri si, in loc sa-ti imbunatatesti conditia fizica, sa ajungi la spital.

Ma felicit de fiecare data dupa o alergare pentru ca am reusit sa parcurg lungul si plinul de obstacole drum din pat pana la usa. Cat am alergat in ziua respectiva conteaza mai putin.

Am inceput sa alerg de trei luni si am progresat de la 2 la 7 km. Marele castig este insa ca mi-am imbunatati tonusul, am mult mai multa energie si-mi pot face mai bine treaba. Recomand alergarile in aer liber tuturor celor care vor sa se simta mai bine si sa fie mai sanatosi.

Ascultati versurile cu mare atentie. Astazi, de Ziua Mondiala a Educatiei, aceasta melodie capata semnificatii foarte concrete. Aproape fiecare vers surprinde cumplit de clar cruda realitate.

“Comunicat catre tara: Aseara la maternitatea Polizu mama prostilor a nascut tripleti.”

Lui Funeriu, Flutur, Boc, Udrea, Basescu si toata gasca lor …

Mi-a fost atrasa atentia de discutia pe care o aveau doi barbati undeva in spatele meu. Vorbeau in soapta despre “starea natiunii”. Un discurs al oricarui politician aflat acum la guvernare, de la Basescu la ultimul pedelist de prin vreo directie dintr-un judet, nu ar fi surprins mai bine situatia in care ne aflam astazi ca tara si popor. I-am ascultat cu mare atentie si, analizandu-le argumentele, am ajuns la concluzia ca nu ai nevoie de cine stie ce studii sofisticate facute de firme de consultanta pentru a intelege ce se intampla cu tara asta. Ai nevoie doar de bun simt si de buna credinta.

La un moment dat, cel cu voce mai dura, putin ragusita, care parea a fi si mai in varsta, spune ca lucrurile ar fi altfel in tara asta daca s-ar pune taxa pe prostie. La cati prosti sunt in tara asta, zice el, nu am duce lipsa de bani la buget si nu ar mai fi nevoie sa taie astia salariile si pensiile.

Nu ai cum sa nu-i dai dreptate insa introducerea unei taxe pe prostie ar intampina o foarte mare problema: cei care ar trebui sa o introduca sunt primii care ar fi afectati de ea. Cum sa le ceri celor din guvernul PDL sa dea bani la stat? Banii publici au un singur traseu: de la buget in buzunarul lor.

Eu propun insa o “taxa” pe reaua credinta. Cei care sunt in functii importante si iau decizii impotriva celor pe care ar trebui sa-i reprezinte, sau nu-si fac treaba si din cauza asta sufera toti, trebuie sa plateasca. Sunt pentru responsabilizarea tuturor celor care detin functii publice, in special executive, si tragerea la raspundere a acestora pentru felul in care se achita de sarcinile pe care le au.

Am reusit sa recuperez pe parcurs si sa termin, cred, in prima jumatate. Important este ca au participat peste o mie de concurenti si am avut parte de o vreme foarte frumoasa. Traseul nu cred ca a fost foarte inspirat ales pentru ca presupunea o urcare destul de dificila dupa primul kilometru. Cred ca portiunea de cateva sute de metri de pe Lascar Catargi a reprezentat zona de triere a alergatorilor. Finalul a fost unul in stil mare, adica in sprint. Nu de alta dar prietenii ma asteptau la linia de start – sosire. Acolo era important sa fac impresie buna.

La sfarsit, imbratisari, felicitari si declaratii de presa.

Zis si facut, dimineata m-am dus si m-am inscris. Am fost foarte placut surprins de multimea adunata in fata Palatului Culturii. De vina pot fi si premiile acordate de Loterie. Chiar si asa, evenimentul va fi cu siguranta unul reusit, un argument suficient pentru a fi reluat.

Revin cu reactii dupa eveniment. Obiectiv personal: trecerea liniei de sosire.