Nesimtitul de la RAR
Nesimtitul este un fel de fantoma care ne bantuie pe fiecare dintre noi la fiecare pas. Fie ca mergem sa cumparam niste fructe din piata, fie ca mergem la Carrefour si ne rade in nas doamna de la casa care nu mai are chef sa ia clienti, fie la ghiseu cand vrei sa-ti platesti darile la stat, fie in autobuz sau chiar pe strada. Oriunde ne-am duce suntem blestemati sa dam peste “nesimtitul in varianta romaneasca” oricand dispus sa te umileasca pe banii tai.
Am fost de dimineata la Registrul Auto Roman (RAR) pentru un simplu certificat de identificare a masinii. O simpla formalitate care necesita o munca de maxim un minut. Pe langa faptul ca am stat aproape o ora la coada si inca o jumatate de ora in hala cu pricina, cand mi-a venit si mie randul ma trezesc cu un meserias de pe-acolo ca incepe sa urle si sa gesticuleze aratand spre masina mea. Am putut sa-i citesc pe buze si cateva injuraturi pe care insa nu pot sa le reproduc. In prima faza am crezut ca reactia lui este pricinuita de numerele de Maramures si am iesit din masina pregatit sa-i explic ca sunt domiciliat in Iasi. Am aflat apoi ca de fapt il deranja urma de zapada de pe capota masinii. Pana sa-i dau vreo replica meseriasul nesimtit a disparut printre masini si a aparut un fel de sef care, pe un ton impaciuitor, m-a rugat sa duc masina inauntru.
Sunt de acord ca nu ar fi trebuit sa intru cu zapada in hala, probabil ca mai erau si alte reguli ce ar fi trebuit respectate, insa felul in care s-a comportat individul m-a enervat la culme. Am fost in mai toate tarile din Europa si de fiecare data am ramas placut surprins de felul in care angajatii statului inteleg sa respecte cetatenii din banii carora isi castiga si ei painea. Nu i-am cerut nimic nesimtitului in cauza, ma asteptam insa sa fie politicos si sa-mi explice cu calm care sunt regulile la RAR… mai ales pentru ca eram pentru prima oara acolo si nu exista niciun regulament afisat. Cum sa respecti niste reguli pe care nu le cunosti?
Am vrut in prima faza sa-i aflu numele si sa-l reclam sefului sau… eram insa asa de scarbit incat am renuntat. Poate ca nu-i bine sa renunti. Poate ca daca fiecare dintre noi ar lua atitudine si nu le-ar trece cu vederea excesele comportamentale, nesimtitii s-ar gandi de doua ori inainte sa trateze cu dispret vreun client.
Am vazut si in strainatate nesimtiti insa mai rar fata de cei de la care luau bani. Este extrem de frustrant sa fii tratat ca ultimul om si sa mai dai si bani pentru asta. Inca ma mai gandesc daca sa-i fac plangere sau nu…









Youtube
Twitter
LinkedIn
Facebook