Dilema tanarului politician
Asa cum spuneam in articolul anterior, nu cred in dorinta clasei politice de a se reforma. Pe langa declaratiile demagogice ale celor care pot sa puna umarul la reforma dar nu vor, mai avem in acest sumbru peisaj si imaginea tinerilor debusolati. Pe de o parte aud permanent ca sunt asteptati sa preia fraiele organizatiilor, sa vina cu un suflu nou, sa ia atitudine, sa fie portdrapelul luptei politice, iar pe de alta parte li se cere sa nu aiba initiativa, sa nu aiba pareri personale, sau daca le au sa nu si le expuna, sa aiba rabdare pana le vine randul pentru ca mai au multe de invatat etc.
Asistam la dilema tanarului politician care este prins intre a prelua sabloanele de succes ale inaintasilor, sabloane indelung blamate de toata lumea, si lupta impotriva sabloanelor. Prima varianta le asigura liniste si mici castiguri imediate, in timp ce a doua varianta le asigura pastrarea verticalitatii morale dar si nesiguranta viitorului in politica.
Se vorbeste foarte mult de nevoia unei noi clase politice. Se vorbeste foarte mult de nevoia de politicieni de tip nou, performanti si altruisti. Pe cat de mult se vorbeste, pe atat de putin se face pentru creearea unei noi generatii de politicieni.
Este tot mai evident ca timpul politicienilor verticali, buni profesionisti, onesti si dispusi la efort in slujba comunitatii, nu a venit inca.
Ii asteptam cu din ce in ce mai putina rabdare.









Youtube
Twitter
LinkedIn
Facebook